arakelian

lumea mea, si-a altora.


7 Comments

Amintiri din cartile Hertei Muller


Am recitit cateva pagini din cartile Hertei Muller.  De data asta stiu ca ea a supravietuit, si ca unde e, ii e bine, ca e linistita, si ca fantomele din trecut nu o mai cauta.
Ma intreb: ce or face tortionarii din trecutul ei? Nu cei de prima mana, care sunt cunoscuti ca experti in rupt degete, lovit fizic si psihic, scos cuvinte de la orisicine, nu – acestia sunt deja faimosi, au fost scrisi si indentificati. Eu ma refer la aia marunti, si multi, care ii spargeau usa/descuiau usa, ii mutau o mobila, luau un ceas din casa, ii lasau telefoane in miez de noapte sau biletele in cutia postala. Acesti trepadusi, colaboratori cu securitatea, prea slabi sa fie topul tortionarilor, prea slabi sa fie demni, oportunisti si lenesi, ce isi castigau avantaje din a fi rai, fara motive directe (banui ca doar erau trimisi sa o hartuiasca, sunati si pus sa faca mici ‘comisioane’ in schimbul tolerantei).
Oameni obisnuiti sa se trezeasca in miez de noapte, si sa o sune, pe ea o fata de la tara, sau pe oricare alt om ce nu era suficient de docil pentru comunisti, sa sune o data si apoi sa ii inchida telefonul. Oameni care nu gandeau gestul, o faceau cu normalitate, sau cu…placere.
Oare au familie? copii? sotie? vecini?
Oare cum traiesc cei din jurul lor?


10 Comments

Cascatilor din Bruxelles


Buna ziua,

stiu ca majoritatea oamenilor din Bruxelles nu vorbesc romana. Sub 1% din bruxelezi inteleg limba romana, si din acestia sub 1% imi citesc blogul. Dar eu le multumesc tuturor cascatilor ca sunt cascati, si sa fie tot asa, pe viitor.
Detaliez:
-ieri dimineata gasit 20 euro
-acum cateva saptamani, dimineata, gasit 5 euro
-acum 2 ani, dimineata, in parc, gasit 20 euro
-acum cateva luni, in piata, gasit 5 euro
-gasit 3 buletine pana acum, 2 carduri de abonament transport, un card bancar

Eu le urez la toti cascatii sa fie la fel de cascati, ca banii lor se duc la cazurile umanitare din Ro. Ultimii au plecat la prietena Simonei: http://www.simonatache.ro/2014/10/08/nu-v-am-cerut-niciodata-nimic-dar-acum-am-nevoie-de-ajutor/


1 Comment

De la Ddunia


ddduniia, silabiseste piticania langa mine, printre codite.
-Mami, cine e Dunia?
E o ‘copina’ de a mea, uite, a scris cartea asta. Are si ea o fetita, ce o cheama ca pe tine.
-Adica tot Mara?
dada.

Prin Ddunia, J. Joyce ma intreaba: “I wrote Ulyses. What did you do”?  Am incercat sa raspund rapid, gandurile mi s-au invalmasit, lucrurile materiale au venit in valuri unele peste altele, inecandu-se si amortizandu-se reciproc. Am incercat sa las gandurile rationale, si sa raspund cu sufletul. Si atunci raspunsul meu a ramas unul simplu: numai cazurile umanitare mi le amintesc ca m-au miscat atat de mult, copiii ajutati in prag de abandon scolar, copii in situatii mizere, copii ai nimanui. Comparand cu J.Joyce, eu nu am facut nimic memorabil peste secole. Dar am contribuit la un zambet.
Daca aveti in plus acasa pixuri, creioane, caiete abandonate, contractati doamnele de aici: https://www.facebook.com/GESTULcarepoateSCHIMBAunDESTIN?fref=ts

P.S. Ddunia, pune-ti cartea la vanzare pe net, in format electronic. Pt romanii din toata lumea. Da de gandit :) . Si o recomand femeilor.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 125 other followers