arakelian

lumea mea, si-a altora.


7 Comments

muzica, dincolo de civilizatie


Mi s-a parut atat de natural cantecul asta…

 

Advertisements


11 Comments

Relaxarea belgiana nu are limite :)


Nu e gluma, e mesaj de mail Out of office de la un belj.  E scris in 4 limbi, sunt sigura ca veti intelege una…..

Hallo,

Ik ben er momenteel niet. Het is te zeggen: ik ben er nog wel (hopelijk toch), maar ik ben niet op kantoor.

Op maandag 1 februarimaak ik een comeback. Die zal beter zijn dan ooit tevoren.

Voor dringende zaken, contacteer mijn collega’s op ****** of ****** @****** .com.

Als u mijn gsm nummer kan raden, kan u me daar ook trachten te bereiken.

Voor écht dringende gevallen geef ik u nog graag de noodnummers mee van de brandweer (112), de politie (101) of de anonieme alcoholisten (03 239 14 15).

Tot binnenkort !

Chris

—————————————————————————————————————-

Hello,

I am currently not in the office, but I will make a comeback on Monday 1st of February. This one will be better than ever before.

For urgent matters, please contact my colleagues on +****** or ******@******.com.

If you can guess my mobile phone number, you can also try to reach me there.

For really urgent cases I would like to provide you the emergency numbers of the fire brigade (112), the police (101) or Anonymous Alcoholics (+32 3 239 14 15).

See you soon !

Chris

—————————————————————————————————————-

Bonjour,

Je suis absent actuellement, mais je fais un retour lundi le 1 Février. Cette fois sera mieux que jamais auparavant. Pour des questions urgentes, veuillez communiquer avec mes collègues au + ****** ou ******@******.com.

Si vous savez deviner mon numéro de téléphone mobile, vous pouvez également essayer de me joindre là.

Pour les cas vraiment urgents je veux bien vous donner encore les numéros d’urgence des pompiers (112), la police (101) ou les alcooliques anonymes (+32 3 239 14 15).

A bientôt !

Chris

—————————————————————————————————————-

Hallo,

Ich bin derzeit nicht im Büro, aber am Montag 1. Februar mache ich einen Comeback. Diese wird besser wesen als je zuvor.

In dringenden Fällen kontaktieren Sie bitte meinen Kollegen auf +****** oder ******@ ******.com.

Wenn Sie meine Handy-Nummer denken können, können Sie auch versuchen, mich dort zu erreichen.

Für wirklich dringende Fälle gebe ich ihnen noch die Notrufnummern der Feuerwehr (112), Polizei (101) oder der Anonymen Alkoholiker (+32 3 239 14 15).

Bis bald !

Chris


Leave a comment

Dramele de langa noi


Banui ca am mai povestit astea, dar cum imi sta inca pe creier vreau sa le pun pe hartie (blog),sa le exprim, sa mi le scot.

1. Cu ani de zile in urma am nimerit intr-un autobuz/statie de autobuz prin nordul Bruxelles-ului, langa o tanti africanca. Probabil congoleza. Plangea. A sunat pe cineva si ii povesteste printre lacrimi: nu ii mai raspundea nimeni la telefon din satul nu stiu care. A sunat acum cateva zile inainte si verisorii i-au spus ca atunci cand erau la camp au venit unii (nu stiu cine) si au ucis pe toti ramasi in sat. Cei de la camp s-au intors seara si au gasit macelul… acum de cateva zile nici cei care supravietuisera nu mai raspund la telefon.

2. familia Teglas. Pt cine stie, stie. Pt cine nu stie: o familie de tigani ce dormeau sub pod in Bruxelles, tatal cersea. 5 copii, cel mai mic…3 saptamani. POlitia a venit si i-a mutat temporar – cand se fac expulzari. Romanii s-au mobilizat si strans bani, inchiriat un aprt, gasit un job tatalui(pe santier), oferit mobila/oale/haine etc. inscris copiii la scoala, inscris la alocatii.
Parintii sunt analfabeti. Nici macar nu stiau ce marime au la picior copiii, nici macar unde un pix in casa …. Unul din lucrurile bune e ca au buletine  (se pare ca sunt 150-200 mii romani in tara fara certificat de nastere si buletin).

Cand mi-e greu ma gandesc la ei.
Cand mi-e greu imi aduc aminte de bunica Celiei ce a prins al 2lea razboi mondial si sub ocupatie si zice: acum ne alintam, alea au fost momente grele.

Cand mi-e greu ma duc la sef si cer bomboane – are o punga mare, bomboanele din copilarie, le zice “zahar cu emotii” :).

 

Doar ca as vrea sa imi sterg pe 1 din minte si din suflet, atat de mult si dramatic m-a impresionat! – chiar am tesut o mica poveste pe langa, cu lipsa de curent electric din motive de furtuna etc. Si sa sper ca la 2 parintii intr-o zi vor fi independenti. Copiii au o sansa reala (daca merg la scoala) dar parintii … una mica, depind de tranducatorii voluntari, de cel ce duce la munca pe tata, de mancarea pe care o primesc. Bani nu le-as da, dar 2 kg de morcovi, telina, mere da.

 

Si neaparat luat o doza de vitamina D, nu vazui soare de peste 1 luna.

 

 


4 Comments

Dans ( varianta mai buna)


Pentru ca  nu am fost multumita de interpretarea scenica a muzicii romanesti, viata mi-a scos ieri in cale o alta versiune, a unui belgian. Decideti voi daca i-a iesit mai bine.

https://picasaweb.google.com/117775154209134608540/September272015#6199104970036920162

https://picasaweb.google.com/117775154209134608540/September272015#6199104974235130450

https://picasaweb.google.com/117775154209134608540/September272015#6199105007572259170


Leave a comment

Cultura violenței: Traiul rău și vrăjmășia vieții


Sunt în fața unor studenți din București și le recit cifrele violenței în familie înregistrate în ultimii trei ani în România. Explic că numărul plângerilor înregistrate la poliție nu este grăitor pentru dimensiunea reală a fenomenului, că numai 25% dintre victime depun plângere și că mai apoi 50% dintre ele își retrag acuzațiile.
Văd o sprânceană ridicată și țâșnește prima întrebare: „Dar de ce nu pleacă?”
Ceilalți studenți intervin și tirul de răspunsuri se amestecă până când devine aproape zgomot de fond: că n-au unde, că nu știu că există adăposturi, că n-au serviciu, că n-au educație.
Explic mecanismul psihologic care te programează să supraviețuiești, să respecți cu sfințenie o rutină care îi este pe plac agresorului și care te împiedică să te mai gândești la viitor. Trăiești în prezent, te lupți ca lucrurile să n-o ia razna astăzi, mai ales dacă ți s-a spus că, dacă pleci, vine după tine și te omoară.
„Bine, unele n-au unde să se ducă. Dar nu toate…”, continuă studenta care a spart gheața.
„Asta cam așa e”, mai vine o reacție.

Blamarea victimei este frecventă, chiar și printre cei care ar trebui să-i ofere ajutor (poliție, justiție, familie), iar acest fenomen poate duce uneori la o dublă victimizare: persoana în cauză își pierde și puțina încredere care a determinat-o să raporteze violența sau să ceară ajutor.
Dezbatem în continuare motive, mentalități și soluții pentru victime. Din vreo 40 de studenți, vreme de două ore nu întreabă nimeni „Dar de ce îl/o lovește? De ce înjură?”. Agresorul, deși personaj principal în povestea violenței în familie, e mai mult absent, atât din discuții, cât și de la serviciile sociale de consiliere destinate lui.

 

Cititi continuarea pe Decat o revista. Ganditi-va ca asa e viata altora. Poate chiar a ta.