Tacerea este si ea o unealta in abuz si doare: in ignoranta si toleranta abuzul prospera.

Rar abuzul incepe cu o lovitura fizica. Nu, incepe cu mici gesturi, cu norme noi impuse social si facute publice, cu femei care intorc capul si isi lasa privirea peste umar spunand ca “asa e el” sau “are si ea o urma de vina”. Este in casele si familiile unde e interzis sa vorbesti cu altii despre ceva negativ, unde se tranteste replica “Nu e treaba noastra” unde mizeria marunta se ascunde sub presh zi de zi, unde ferestrele se inchid apoi acopera cu draperie sa nu fie vazuta femeia din afara. Membrii familiei ridica din umeri indiferenti iar abuzul creste, devine o norma, unde aparenta conteaza mai mult decat adevarul.

Tacerea asta este la fel de grava ca abuzul, mama care tolereaza fiul abuzator raneste la fel de rau, sora care zice “hai ca nu e asa de rau”, verisoara care ridica din umeri zicand “da, a mai facut asta, asa e el”, verisorul care face glume pe seama abuzului minimizand problema. Uita de efectul bumerangului ca te va trata fix la fel: mostenire, in caz de boala sau suferinta sau alta nevoie si ajuns la spital copilul abuzator te lasa acolo, cel mult iti alege azilul.

Efectul in cascada a abuzului se duce in societate, in toata familia. Ca o plaga. Se duce si peste generatii, copiii din familiile cu abuz ajung sa fie si ei abuzati pt ca asta a vazut in familie. O familie care reduce la tacere victimele si isi permite doar sa vorbeasca soptit, pe la colturi, va arata viitoarelor victime ca nu e niciun rost sau folos sa deschida gura. E cumplit cand am aflat ca prietena mea de acum multi ani ce a divortat de un sot in somaj si profitor are acum copila adulta intr-o relatie de cuplu unde….doar ea lucreaza. Mi-a zburlit parul pe spate pt ca traiesc aceeasi situatie.

E greu de lupt lantul. E greu de ascultat fara judecata si cu mintea rationala ambele versiuni. E greu de inteles ca situatia are 2 fatete, ca moneda, e si mai greu de intelec ca rotirea ei se poate intoarce fix impotriva ta. E greu de spus ceva cand lucrurile ajung prea departe. E greu de inteles ca o perioada nasoala se poate intampla dar cand perioada este de ani si ani devine normalitate.

Ganditi-va ca asta se intampla in unele societati de generatii. Apoi ganditi va ca asta se intampla si in jurul nostru. Mi-a fost simplu sa ascult povestile colegii mele iranience ce a fugit din tara ( la propriu) acum 20 de ani, am fost foarte detasata de tot ce spunea colega mea musulmana si cu capul acoperit, foarte greu sa inteleg cum sa ies EU din abuz dar ca abuzul continua si dupa separare, in timpul divortului si dupa. Abuzatorul a carui mama, sora, tatal, avocata ii tolereaza abuzul emotional si financiar in casnicie e convins ca traieste o normalitate si le continua dupa. Solutia este sa vorbim si sa punctam mare.