Cand seful cere loialitate: ma buseste rasul in sedinta.

Sa ceri loialitate miroase o ipocrizie mare: dragostea, suportul, loialitatea daca e nevoie sa le ceri, apai nu mai au nicio valoare !! Loialitatea e un dar gratuit, din suflet, fara cerere si mai ales fara asteptari. Daca e nevoie sa ne aduca aminte seful periodic despre suport si loialitate, atunci sinceritatea si asteptarile lui sunt sub un semn maaare de intrebare. Le vedem si la copiii de gradinita atat de autentic si nicunul, dar niciunul de acolo nu le asteapta reciproc, nu le cer, dar le ofera cu atata candoare mai ales cand celalalt se chinuie si lupta acolo cu piesa de lego.

Iar la munca nu e vorba nici de prietenie. Da, nici macar in prietenie nu e firesc sa ajungem sa ni se ceara suport emotional sau sa ni se aduca aminte de acest timp de afectiuni, ci vin doar cu valul, spontan, sincer, si mai ales din proprie initiativa.

Loialitatea de la munca se plateste cu bani. Reconfirmarea devotamentului si suportului la munca se plateste cu euroi. Sau cu ce este.
Pe care i-am cerut si astept 🙂