arakelian

lumea mea, si-a altora.

Ironiile si umorul negru mi le tin pe blog la mine

18 Comments


Am ajuns, intamplator, pe blogul unui medic ce arata cu dejtul cat de scumpa e o operatie de apendicita in SUA si ca pacientul scoate cam 50 mii coco pentru asta. Evident ca la comentarii a fost o desfasurare de forte, pacienti sau medici, fiecare a avut ceva de plans si boscorodit.
Cum sunt o femeie cu gura mare (dar nu v-ati prins pana acum, atunci mai dati cu dejtul pe blog๐Ÿ˜€ ) – nu am tacut si i-am comentat. Doctorul respectiv a sarit din nou ars la … la adresa remarcilor tuturor care nu sunt de acord cu el, nu numai contra mea.

Din pacate … unii nu inteleg ca relatia doctor-pacient se construieste pe bunul simt de acasa.ย  Implica respect si ascultat argumentele celorlalti. Nu acuze, ci in primul rand gandit ca in camera aia sunt minim 2 oameni, unu e mai educat ca celalalt si ar fi bine sa arate asta prin atitudine si sa nu mai faca pe increzutul ( si cum doar 10 % din romani au facultate, ma astept ca doctorul sa fie ala educatul…).
Domnule doctor, de bun simt e sa dai mana cu pacientul si sa schimbi cateva vorbe sa se relaxeze atmosfera si sa se calmeze stresatul sau ingrijoratul. Da, nu se iau microbi asa de multi de la o banala strangere de mana, ca doar te mai speli pe miini din cand in cand. In occident medicii toti dau mana, zambesc, si nu, nu sunt mai bolnavi ca cei din Romania – din contra. La urma urmei, cand iei banii pe spaga nu ii ridici nici cu penseta si nici sterilizezi. Aaa, sau microbii de pe bancnote sunt mai buni decat microbii de pe o mana stransa?
Stiu ca asta nu se preda in facultatea de medicina – si nicio scoala nu invata asta – asta tine de educatie si nu te instruirea din scoala.

Nu am pretentia sa faci si tu ca dr de familie belgian care m-a rugat realmente sa mai scad untul ca de aia am colesterolul sus… (a stat 2-3minute sa ma asculte ce cumpar eu..gras…pana cand SINGURA mi-am dat seama: 500gr unt pe saptamana de famelie๐Ÿ˜€ )

Si la medici din Romania am avut parte: buna ziua, zambet cald, mana intinsa, invitata pe scaun, aratat scaun la sotz. Nu la toti – cum pot unii sa zambeasca si sa dea mana si altii sa intre in salon si sa zica sec un singur cuvant: dezbraca-te. Cuvant ce mi-a adus un vant rece pe coloana vertebrala, de m-am simtit ca in lagar – nu, asta nu se uita; nici groaza medicului stomatolog care a urlat la mine ca am indraznit sa lesin pe scaun de la anestezie (efect ce nu l-am ai avut dupa aia) , si celor 2 palpe primite -uite ca nu am mai fost la medic multi ani.

18 thoughts on “Ironiile si umorul negru mi le tin pe blog la mine

  1. Si eu am patit ca tine, adica sa evit doctorii din cauza purtarii unora. Pe de alta parte (parerea mea) cu cit mergi mai rar, cu atit ai nevoie de ei mai rar.
    Eu citesc un blog f fain al unui medic generalist francez, cam cinic el, dar imi place omul si persoanele care comenteaza…imi imaginez genul care dau mina cu pacientul si care nu prescriu medicamente , analize si alte acte suplimentare cu sacul. De la el de pe blog si din comentarii am luat multe idei de lectura(despre industria farmaceutica, despre de ce nu mamografie, despre medicina neoliberala , despre studiile clinice, despre omul ca o marfa – a se vedea grefele de organe,procreatia asistata, mamele purtatoare, celulele susa…). Mi-ar place ca si medicul meu sa fie asa si sa-si puna intrebari constant despre meseria pe care o practica si cum ar putea imbunatati lucrurile(desi din pacate din ce povesteste el sperantele sunt cam desarte).

  2. Ete d-aia prefer sa dau un ban si sa merg in privat….Ma crezi ca mi-e groaza sa merg la medicul de familie? Si in unele chestii chiar nu ma pot erija din a merge pe acolo…..asa ca n-am incotro.
    Si am intalnit si aici medici ca cel din Belgia…o placere sa stai de vorba si sa spui ce te doare!๐Ÿ™‚ Un weekend fain iti doresc!

  3. Aici ai zice ca-i bine: dai banii si esti rambursat. Dar spre deosebire de Romania, unde cam auzi de fiecare doctor ce hram poarta si in general stii unde sa mergi si unde nu, aici nu prea stii mare lucru. Si francezii au se pare alte criterii de evaluare a competentei medicului pentru ca am ajuns la persoane recomandate de prieteni si am fugit de-acolo dupa prima consultatie.

    • am norocul sa fi nimerit 2 medici faini langa mine: un generalist (echivalentul medicului de familie) si un pediatru batran. Amandoi nu sar cu medicamente, ci au pus accent pe miscare, alimentatie, odihna. Nu pot sa zic acelasi lucru despre toti, de ex. oftalmoloaga mi-a dat tratament cu cortizon asa, din prima… nu l-am luat dupa ce i-am citit efectele secundare – sunt curioasa daca ea le-a citit vreodata; mi-as dori sa pot citi prospectul inainte de a primi o reteta si sa cer alternativa.

  4. Ai noroc. Eu am doar pediatru ca lumea, dar se cam termina , nu ia copii decit pina la 8-9 ani maximum. Deja o vedem mai putin de o data pe an. I-am zis sa-mi recomande un generalist ca ea, dar nu stie.

    Cit despre generalist e amabil si face conversatie cu tine, pe vremuri il vizitam mai des si imi dadea o reteta de plecam cu sacul de la farmacie, apoi nici nu ma mai deranjam sa merg la farmacie. De obicei consultam pentru spate, acum in loc de medicamente ma duc la osteopat sau la kine. Medicamente mi-ar da medicul meu cu sacul, dar pentru reteta de sedinte de kine a fost super-zgircit(oare pentru ca n-am vrut la ala recomandat de el??). Si sa bat in lemn, dupa ultimele sedinte de kine(era o metoda globala) mi-au disparut dureri pe care le aveam de cel putin 10 ani.

  5. Sa nu uitam si de asistentele lor foarte “dragute” si cum in spital toata lumea te tutuieste, te boscorodeste, vorbeste pe un ton tafnos si te cearta mai rau decat o faceau profesorii in scoala.
    Am avut parte si de medici draguti, asistente dragute, dar cu mult prea rar asa ca impresia generala nu mi-am schimbat-o, ci doar i-am pretuit foarte tare pe cei amabii.

    • pe ‘dragutele’ astea le-am si uitat :))) -desi deseori am impresia ca raul cel ai mare il fac ele, ca induc stare de tensiune si griji si frica in pacienti

      • Hai ca nu-s toate asistentele… “dragute”! Si nu zic asta doar pe principiul ‘corb la corb nu-si scoate ochiul”, am si eu multe de comentat la capitolul buna purtare, chiar daca ma aflu de partea cealalta a baricadei. Dar am intalnit si asistente foarte amabile, unele care iti insufla incredere si buna-dispozitie, asa cum sunt si unele de care iti vine sa te ascunzi sub pat numai cand le vezi ca intra in salon, ai senzatia ca o sa te vaneze cu seringa precum cu un harpon.
        Eu, una, imi cam tutuiesc pacientele. Mai intai fiindca mai toate sunt foarte tinere, chiar adolescente multe dintre ele, apoi fiindca vreau sa scurtez cumva distanta dintre noi, sa ma considere mai apropiata si mai de incredere. Asta cel putin pana nastem si ne vedem cu “sacii in caruta”, ca pe urma…mai vedem noi cat de receptive sunt sa invete ceva si sa se ingrijeasca de copil, ca unele nu stiu cum sa ajunga mai repede afara, la o tigara. Deci nu consider “tutuitul” o impolitete, le vorbesc chiar foarte politicos, le incurajez, ba mai si glumim cat sa atenuam stresul. Iar sa bagi spaima intr-un pacient, oricat de rea ar fi situatia, mi se pare cea mai mare prostie. Are el si asa destule temeri, nu trebuie sa mai pui paie pe foc.

        • Cand am spus tutuit am uitat sa specific ca ma refeream si la tonul care il insoteste si nu e unul care sa fie chiar politicos. Ca te tutuieste o asistenta pentru ca e draguta si nu mai vrea sa o privesti ca pe bau bau e una, dar sa fii tutuit asa… din varful limbii si cu o privire de aia de zici ca esti un cersetor e alta. Nimeni nu a zis ca nu exista asistente dragute si doctori draguti, dar e cam dureros ca toata lumea ii trece la exceptii, nu vi se pare? Toti ne exprimam “am cunoscut si…”

  6. Probabil ca la atii operatia de apendicita e scumpa fiindca ea se face doar de stricta necesitate, pe cand la noi apendicita e un fel de “painea noastra cea de toate zilele” pentru chirurgi. Daca ai toate in regula si la locul lor imediat se decreteaza ca de apendice n-ai nevoie, deci trebuie scos. Contra cost, desigur. Si ce pacat ca omul nu poseda decat un singur apendic, era minunat daca ar fi fost macar 2-3, care sa se scota in rate!๐Ÿ™‚

  7. Mie mi se pare ciudat ca atunci cind eram copil cam toti prietenii au fost operati de apendicita(si eu la fel , diagnostic pus din cauza unor dureri care mi-au revenit si citiva ani mai tirziu, identice)…dar acum foarte rar mai aud pe cineva operat. In ziua de azi mai sunt si ecografiile, desi daca in Romania se opereaza asa pe banda rulanta e trist.

    Ochiometric, in Romania mi se pare mult mai mare numarul de cezariene decit in Franta. statistica asta-i facuta de mine pentru ca aud de una-alta, toate cu cezariana si aici toate cunostintele au nascut normal. Chiar am o prietena micuta si slabuta((cred ca n-are 1.50m si sa tot aiba vreo 35-40kg), a nascut “pe jos” un copil de 4.5kg. Ba am auzit o expresie “copil pretios”la un ginecolog din familie(copil obtinut dupa FIV), asa ca trebuia nascut musai cu cezariana, m-a indignat asta ,ca dupa mine toti copiii sunt la fel de pretiosi.

    • e demonstrat statistic – numarul de cezariene in Romania depasteste 50 la suta iar in europa e pe la 20 a suta.
      Despre apendicite, nu se vede la ecografii – cred ca e nevoie de ceva mai complex, dar se poate confirma un alt diagnostic cu simptome asemanatoare :))) – la copii insa sunt dese si gastro entero virusuri si unele simptome sunt similare. Desi eu ma inreb, apendicele ala, asa cum il avem lasat de la Dumnezeu, oare nu are si el rolul lui?

      • Eu am facut cezariana din cauza ca au reusit cativa sa bage spaima in mine cu adevarat in legatura cu nasterea naturala, pentru ca am asistat si la cateva chestii de genul “ce urli ca vaca???? Ti-a placut sa stai cu cracii pe sus, acum taci si indura!” si pentru ca doctorul cand i-am zis ca vreau cezariana cu anestezie totala nici pas! nu a zis si mi-a luat plicul.๐Ÿ™‚ Experienta din spital a fost urata, stresanta, dureroasa, obositoare… a fost nasol…

        • Of, saraca de tine. Eu n-am vrut pentru nimic in lume cezariana, desi la una din nasterii copilul era in pelviana. nasterile din Romania mi-au lasat niste impresii neplacute(desi aveam “pile”), dar au trecut, si oricum, rezultatul a contat…Imi amintesc cu oroare cu mergeam sa alaptam ca vacile la ore fixe.
          In schimb nasterea de aici, cu moasa…ziua aia a fost cea mai fericita zi din viata mea. Si nu-mi explic de ce dupa nasterile din Romania vreo saptamina mergeam ca o baba(si ca mine toate colegele din spital) pe cind aici dupa cele doua ore de stat cu copilul pe mine(nu ca in Romania singura in pat uitindu-ma pe tavan), eram la fel de vioaie ca si inainte.

  8. Sigur ca are un rol, dar nu se stie care. Cica pina in 2007 se zicea ca n-are, dar este acum o ipoteza ca ar fi un rezervor de bacterii bune.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s