arakelian

lumea mea, si-a altora.

Articol reluat – despre violenta in familie: copilul lovit

13 Comments


Copii inca o data articolul de: http://violenta.decatorevista.ro/cand-acasa-devine-teren-de-lupta/ . Consider ca 20 ani a dus o reducere de la 80% la 60% – haideti sa promovam ideea,  de la 60% se poate scadea si mai repede! Copilul meu va trai printre acesti copii, urechiti si altoiti de parinti.

 

Diana Stănculeanu este psihoterapeut şi coordonează la Salvaţi Copiii programul de combatere a violenţei asupra copiilor, prin dezvoltarea de  servicii comunitare de consiliere psihologică pentru copil şi familie, disponibile în Bucureşti și alte patru județe din țară. Printre picături consiliază copii şi părinţi confruntaţi cu situaţii dificile de viaţă.

În România anilor 2014 bătaia copiilor este în continuare „ruptă din rai”. Ce înseamnă asta mai exact?

63% dintre copiii români sunt bătuți frecvent acasă atunci când nu se comportă în conformitate cu așteptările părinților. 20% dintre părinții români bat din convingere, planificat: este nevoie de bătaie pentru a-l învăța pe copil ce este respectul și care îi este locul în casă. Pentru restul de până la 63% lovirea copiilor aduce după sine rușine, vinovăție, regrete, neputință – neputința de a nu fi fost capabil să-mi țin gura închisă și mâinile pe lângă corp până când furia sau frustrarea se vor fi diminuat suficient cât să nu îmi rănesc inutil copilul.

„Altoirea” copiilor îi este atât de naturală, atât de la îndemână părintelui român încât „două la fund”, „urecheala”, „trasul de păr” nu înseamnă violență, abuz, bătaie, ci reprezintă ceea ce orice părinte responsabil trebuie să facă din când în când pentru a nu se trezi cu copilul în creștetul capului.

„Altoirea” copiilor este atât de naturală, de la îndemână în spațiul românesc încât, la 10 ani de la intrarea în vigoare a unei legi care interzice orice formă de violență asupra copiilor (Legea 272/2004), o lege care vorbește despre obligativitatea raportării oricărei suspiciuni de rele tratamente asupra unui copil, doar 8% dintre martorii unei scene de violență asupra copiilor ar pune mâna pe telefon pentru a anunța poliția sau protecția copiilor. Lipsa de încredere în eficacitatea serviciilor de protecție, la care se adaugă convingerea că „a-ți băga nasul în treburile altora dăunează grav confortului personal” contribuie major la menținerea acestui procent scăzut.

Bătaia copiilor nu este o afacere 100% românească. Primii care au început să vorbească despre bătaie, copil și educație în aceeași propoziție au fost scandinavii. După ce au constatat că aproximativ 80% dintre copii erau bătuți de către părinții lor, autoritățile de la Stockholm  au promulgat o lege care a făcut ca în 1979 Suedia să fie prima țară din lume care interzicea orice formă de violență asupra copilului în familie. 35 de ani mai târziu, după nenumărate amenzi, decăderi din drepturi parentale, încarcerări și intrări obligatorii în programe de educație parentală, Suedia comunică un procent de 6% copii pedepsiți acasă, corporal și emoțional.

A bifat și România un deceniu de lege și o scădere în procente. În 2004, 84% dintre copii mărturiseau că sunt bătuți acasă. Astăzi „doar” 63 din 100 vorbesc despre educația cu palma, cu lingura de lemn sau cureaua de la pantalonii tatălui.

Ca și coordonator de program în cadrul celui mai puternic ONG pentru promovarea drepturilor copiilor din România, Salvați Copiii, visez și muncesc pentru o lege care nu doar să existe, ci să și funcționeze, la o strategie națională de educație parentală, inițiată de Ministerul Educației de prea mulți ani și uitată în sertare instituționale, la servicii comunitare pentru consilierea copilului și familiei, la cursuri de educație parentală care să înceapă de pe băncile școlii.  Ca și psihoterapeut care lucrează cu părinții, încerc să le fiu alături în efortul de a schimba critica cu vorba bună, lovitul cu mângâierea, furia și dezamăgirea cu consecvența și speranța, urgența emoțională a lui „acum” cu viziunea obiectivelor pe termen lung, și îi rog să își răspundă constant la întrebarea: „Cum vreau să fie relația mea cu copilul meu peste 20 de ani și ce fac acum, azi, pentru a înfăptui asta?” Este o întrebare cu răspunsuri multe şi grele căci e nevoie de timp, toleranţă, iertare de sine, indulgenţă, perseverenţă, putere, să accepţi că ce ai făcut o viaţă, ce ţi s-a spus o viaţă sau felul în care ai fost chiar tu crescut, face mai mult rău decât bine, chiar şi atunci când se întemeiază pe buna intenţie; ba mai mult, că toate acestea nu pot fi înlocuite peste noapte de cuvinte şi comportamente pozitive şi cumpătate. Din fericire, infinita iubire pe care copiii o poartă părinţilor lor, face iertarea şi începuturile noi posibile  în orice moment al poveştii fără sfârşit care este relaţia părinte-copil.

13 thoughts on “Articol reluat – despre violenta in familie: copilul lovit

  1. Sanchi.
    Din ciclul de articole:
    • Să nu batem copilu’.
    • Să nu batem femeia.
    • Să nu înjurăm.
    • Să nu batem țiganii.
    • Să nu ne batem între noi.
    • Să nu mâncăm de dulce-n post.
    • Să nu aia și ailaltă.
    • Să nu bem, să nu fumăm, să nu mâncăm gras, eventual nici să nu ne f****m.
    • Să ne comportăm ca și cum n-am fi/exista.
    • Etc.

    Bre:
    Copiii e diferiți; unii e mai ai dreaq’ ca alții: pui oala de ciorbă pă foc, să dea în clocot.
    Copilu’ se agață de ea – că-i copil, mniezou’ mă-sii!
    Tu-i spui:
    “Pleacă drace d-acolo, că pățăști!”
    El… nimic, rînjește la tine.
    Tu știi ce poa’ să producă o oală în clocot pă picioarele cuiva de 5 ani.
    El nu știe.
    Păii… ÎI TRAGI 2 PALME DE S-AUDE LA ROȘIORI!
    Fuge zbierând la mă-sa. Care mă-sa (alt drac, mai mare) țipă la tine:
    “Nu bate copilu’ că te reclam la puliție!”

    Asta nu-i violență, e învățăture, bre!

    Durerea fizică e ce întipărește memoria în creier.
    Odată ce te-ai fript la aragaz, știi să nu mai pui mâna.
    Treaba de părinte include datoria de a preveni tâmpenii făcute de copil.
    Ocazional, implică ceva violență fizică.
    Ca să țină minte; să evite ceva și mai violent. Ceva și mai dureros. Ceva posibil fatal.

    Științific, e dovedit că memoria e întipărită prin durere fizică.
    Pe vremea lui Ștefan Babanu’, când se trasau hotarele de moșii, se punea o piată de hotar
    și se aduceau doi băieți tineri care erau bătuți acolo, la fața locului.
    Ca să țină minte și să fie martori, peste zeci de ani.
    ……………
    Așa, deci. Atât dăspre copii.

    Fimeile acuma… e altă discuție.
    Scaraoțchi vine în dimensiuni diferite: unii draci sunt mai mici – le zicem copii.
    Tartorii însă… le spunem femei.
    🙂

    • cu ce e mai presus o femeie decat un copchil? Ia sa iti ardem tie 2 peste cap, din cand in cand. Eventual sa aduc un nene de 3-4 ori greutatea ta, sa te ia de urechi/perciuni si sa te ridice la ceva cm de sol – si atunci o sa vezi cum o fi. De invatatura!!!!! – ca asa o sa iti faca un bine: sa te lasi de fumat, baut, si scris prostii :))

      Cand am fost la doftor si mi-a zis: colesterol 230, ce mananci prea mult? si dupa 2-3 min de discutii am identificat: untul= 500gr pe saptamana, si ala in prajituri, doctorul m-a rugat frumos sa lucrez la asta. Era mai eficient sa imi dea si 2 curele la cur sa ma educe????

      • Am filozofat eu pe tema asta, copil batut femeie batuta. Io am fost un copil foarte batut(cu ce se apuca: linguri de lemn, liniare, papuci, etc…tras de par cu smocuri rupte, etc) . Si din filozofarile mele am tras concluzia ca-i mult mai rau sa bati un copil pentru care parintele e totul decit o femeie care are un anumit discernamint, o anumita putere fizica si mai poate si fugi. Mie cind mama imi zicea “vino aici sa te bat”, eu veneam ca proasta.

        PS: eu imi modific retetele scazind untul, zaharul, uneori chiar si ouale. Am si o reteta a unei prajituri care initial continea un pachet de unt, dar prietena care mi-a dat reteta a uitat sa puna untul si a descoperit sa e f buna,deci eu n-am pus unt niciodata in ea(ba am mai scazut si zaharul si din oua si mai pun si faina de castane in loc de griu). Mai pun ulei sau unt de nuca de cocos pe post de unt. In clatite pun jumate apa-jumate lape. Si cu astea te las…sa ma duc sa fac o ciocolata de casa, ca imi expira laptele praf de cind il am prevazut pt asa ceva, dar am tot dat inapoi ca-i prea calorica(si reteta asta e oarecum modificata ).

  2. Citat:
    “…cu ce e mai presus o femeie decat un copchil?…”

    BLEGOO (zăpăcit): “Păii… am cresut că reiese dîn lătrătura mea, mai sus. Copchilul e dracu’ gol (când e mic – ai încercat să speli un drac d-ălaq mic în cădiță? Se răsucește, dă să scape… și dacă are săpun pă el… apăi e beleaua dracului! Dacă-l strîngi să nu scape, țipă; dacă nu-l ții ferm, alunecă, îți scapă din mâini și cade-n cap – și apare Scaraoțchi, mama copchilului, care zbiară la tine că omori copchilu’…) iar maică-sa… E MAMA DRACULUI MIC!”

    Citat:
    “…sa te lasi de fumat, baut, si…”

    BLEGOO (rînjind): “Păii… vezi cum vii la vorba mea? Fimeia… e lucru’ dracului, dacă nu chiar dracul împielițat frumos, plăcut mirositor, cu rotunjime atracționoase…
    Cu adică, nu fumat, nu băut, nu alea – păi, la ce mai trăim?!?
    Ptiu-ptiu! Piei drace!”

    Citat:
    “…Era mai eficient sa imi dea si 2 curele la cur…”

    BLEGOO (ostenit dă femidiada lu’ arakelian): “La vârsta ta… degeaba mai dai zețe la funduleț! Te-ai învățat la drăcii, prăjiturele și tortulețe vestice, nu mai este speranță! Plus că propovăduiești!
    Bine zicea bunicu’ (mniezo să-l ierte): “fimeia… dacă vrei să fie bună… tre’ s-o bați numa-n gură, ca pă coasă!”.
    Da el zicea de alea tinere, nu de muieri deja deprinse la drăcii și altele…”

    🙂

    • blegoo-le, tu esti majoritar deci ai dreptate (60% din romani considera ca 2 palme = educatie). EU si Elena de mai sus suntem minoritare.
      Dar mergem inainte, eu consider ca normalitatea e contagioasa.

      • BLEGOO (bosumflat): “Frumos te mai eschivezi dă la răspuns… ai stofă dă politician liberal… mâine-pomâine ne trezim că se pune taxe pă bătaie – atâta pă palmă la funduleț, atâta pă tras dă ureche… ce mai, s-apropie sfârșitu’ lumii!”

  3. Am remarcat ca nivelul de studii n-are nimic de a face cu “educatia” prin bataie.
    Trist e ca odata devenit adult, daca ai fost batut prima reactie pe care o ai cind esti nervos e sa lovesti, asa ca trebuie sa lupti cu tine mult. Copiii batuti din pacate au sanse mari sa devina adulti care sa-si bata copiii la rindul lor.
    Si asa , ca fapt divers: ultima palma peste gura am primit-o la 23 de ani.

    • m-ai luat, eu la 18 ani – dar la ce discutii am cu mama la telefon, imi imaginez ca daca as fi langa ea mi-ar arde si vreo 2 palme.

      Cat despre educatie si studii, eu am mai afirmat: educatia vine de acasa. Instruirea se poate face si la scoala – dar scoala nu corecteaza ce nu vine de acasa, din suflet.

  4. Eram un copil cuminte…prea cuminte. Bataia cred ca mai vine la pachet cu alte chestii rezultate din frustrarile parintelui si toate adunate au efecte devastatoare.
    Mama era profesoara si iubita de toti elevii. Acum daca-i zic de batai ori nu raspunde, jignita ca indraznesc sa aduc problema in discutie, ori zice ca eram niste copii rai.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s