arakelian

lumea mea, si-a altora.

Amintiri din cartile Hertei Muller

7 Comments


Am recitit cateva pagini din cartile Hertei Muller.  De data asta stiu ca ea a supravietuit, si ca unde e, ii e bine, ca e linistita, si ca fantomele din trecut nu o mai cauta.
Ma intreb: ce or face tortionarii din trecutul ei? Nu cei de prima mana, care sunt cunoscuti ca experti in rupt degete, lovit fizic si psihic, scos cuvinte de la orisicine, nu – acestia sunt deja faimosi, au fost scrisi si indentificati. Eu ma refer la aia marunti, si multi, care ii spargeau usa/descuiau usa, ii mutau o mobila, luau un ceas din casa, ii lasau telefoane in miez de noapte sau biletele in cutia postala. Acesti trepadusi, colaboratori cu securitatea, prea slabi sa fie topul tortionarilor, prea slabi sa fie demni, oportunisti si lenesi, ce isi castigau avantaje din a fi rai, fara motive directe (banui ca doar erau trimisi sa o hartuiasca, sunati si pus sa faca mici ‘comisioane’ in schimbul tolerantei).
Oameni obisnuiti sa se trezeasca in miez de noapte, si sa o sune, pe ea o fata de la tara, sau pe oricare alt om ce nu era suficient de docil pentru comunisti, sa sune o data si apoi sa ii inchida telefonul. Oameni care nu gandeau gestul, o faceau cu normalitate, sau cu…placere.
Oare au familie? copii? sotie? vecini?
Oare cum traiesc cei din jurul lor?

7 thoughts on “Amintiri din cartile Hertei Muller

  1. M-am gândit și eu de multe ori la indivizii la care te referi tu. Tare mi-e că nu au absolut deloc conștiința încărcată și că au fost mereu satisfăcuți de hărțuirile astea (adică nu sunt nici măcar din categoria: eu mi-am făcut meseria).

    • si eu banui ca traiesc in continuare fara remuscari. Sunt convinsi ca ce au facut, au facut bine, chiar daca au lovit fizic (psihic) in alt om. S-au adaptat usor acelor vremi grele, s-au adaptat usor si schimbarilor.

  2. Banuiesc ca isi duc traiul gandind ca si-au facut ,pur si simplu , datoria , asa ca nu cred ca se simt vinovati cu ceva.Si , in fond si la urma urmei , dupa cat de sterse le erau creierele si de cata propaganda pline , am senzatia ca ceea ce faceau era mai mult decat datorie , devenise chiar placerea de a chinui pe cineva , pentru simplul fapt ca acei cineva purtau eticheta de chiaburi , mosieri , bogatani sau anticomunisti….
    Dar am credinta ca toate au si revers…doamna Muller detine Nobelul , nu?

    • da, dupa Nobel am inceput sa o citesc. E rascolitoare povestea ei din Timisoara comunista.

      • Intrebarea mea era retorica , in sensul ca si-a primit reversul medaliei , dupa atata chin…a venit rasplata prin acel Nobel! 🙂
        Am vrut sa cumpar si eu cartea , insa am renuntat in favoarea Luanei!🙂 Poate in Noiembrie , imi fac un cadou …😉

        • nu stiu daca poate un premiu in bani sau o recunoastere sa compenseze ce a trait ea, zi de zi, minut de minut, cum a fost hartuita.
          Pt ea cred ca aceste carti au fost terapeutice, castigul ei venind din vorbele insirate, ganduri expuse, din cartile vandute si apreciate, nu din premiu. O recomand pt latura ei poetica, muzicalitatea vorbelor, paradox pt ca a scris in germana.

          • Hm…nu cred nici eu ca banii primiti au alinat suferinta indurata,ci recunoasterea talentului ei in a descrie ce a trait…pus intr-o opera literara.
            Plus recunoasterea ei mondiala si plusul adus de ea prin cartea scrisa,despre adevarurile comuniste.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s