arakelian

lumea mea, si-a altora.

Intre 2 lumi: despre Presiunea responsabilitatii

18 Comments


Ca adult, ma simt liber, dar responsabil. Ei, pt mine presiunea responsabilitatii e coplesitoare. Fiecare hotarare care o iau ma costa. Fiindca eu decid si lucrul asta e destul de impovorator. Regulile clare si stricte ale convietuirii la oras sunt mult mai opresive in capitalism, libertatea mult visata de romanca din mine, ceausist crescuta a devenit in occident de fapt un cumul de reguli strict respectata. Nu am voie sa fac petrecere cu zgomot dupa 22:00, nu am voie sa imi latre cainele in casa, nu am voie sa nu tin curatenia impecabila (vecinul care mirosea si cu caine neingrijit a fost dat afara din bloc!!! chiar daca era proprietar…), cainele nu are voie sa latre pe altii, ca pot face reclamatie si ajunge sa platesc amenda si sa eutanasiez cainele;  nu am voie sa urc in autobuz decat prin usa din fata etc etc.
Un alt lucru coplesitor privind imprejur: omul este f. singur. Relatiile intre oameni sunt uscate. E socant sa vad contrastul intre relatiile romanesti: atentii la profesori ciocolata,cafea,parfum (da, nu s-au dezbarat de astea..)/barfe/cadouri pt cumparat prietenii etc. Relatiile occidentale sunt (relativ) corecte, dar e un dezinteres complet fata de celalalt. Ok, sa nu generalizam, sunt oamenii si oameni, dar in Ro e in mult mai mica masura, datorita relatiilor de rudenie dar si micro-societatii in comunitate restransa (50% din romani locuiesc la sat, iar acolo 1/4 din sat imi erau neamuri, matusi, cumetri, fini etc.).  Destramarea structurilor familiale, amicale afecteaza astazi si orasele mari romanesti. Si va fi din ce in ce mai vizibila, datorita familiilor din ce in ce mai putin numeroase.
Si unii nu rezista la asta. Ajung sa regrete tineretea pierduta, linistea /lipsa poverii de alta data, si incep sa regrete inclusiv perioada comunista. DA, SUNT ROMANI IN OCCIDENT ce regreta dictatura!!!. probabil, socul le e mare intre viata teleghidata de dictatura +  indicatii date  si ajuns aici la reguli impuse de amenzi, si responsabilitate.  Am invatat insa ca genetic, noi romanii  nu avem cultura disciplinei si a ordinii, a lider-shipului, fie de la educatie si de la genetica  ni se trage.  Dar lucruri bune la romani? Muncitori, harnici. Ne adaptam usor. Invatam usor limbi straine, daca vrem.  Avem si lichele, dar romanii s-au descurcat in orice situatie: maleabili, adaptabili, ad-hoc, ne adaptam la tot ce putem.  Suntem supravietuitori, si saritori.

Fiinta umana in viata moderna e supusa unor solicitari extraordinare, ca niciodata. Viata moderna are un aspect numit: schimbare. Viata se schimba f. repede, si suntem in pozitia sa ne adaptam. Da, am vazut oameni care aveau totul, si se simteau mizerabili, si oameni care nu aveau nimic, si sunt fericiti.
In momentul  asta, cred ca cel mai important din intreaga mea existenta: e sa ma cunosc pe mine,cine sunt, ce valorez, sa imi cunosc limitele si ce pot imbunatati in mine, sa invat sa ma ajut pe mine, si sa ajut dezinteresat pe ceilalti (mai ales indirect si nu cand vreau eu, ci cand are nevoie, nu sa fac din egoism, ca sa ma simt eu bine, ci atunci cand omul are mare mare nevoie…).

 

Ma duc sa caut gogonele si marar uscat.  Urati-mi succes!, mararul e rar aici🙂

18 thoughts on “Intre 2 lumi: despre Presiunea responsabilitatii

  1. mie mi-a prins bine sa traiesc intr-un oras austriac, cu toate regulile despre care vorbesti tu. Dupa haosul traiului din Romania, cu petreceri galagioase pana noaptea tarziu, cand am sunat la Politie si ei au spus ca le e frica sa mearga la locul respectiv sa ia masuri… NU este o gluma, din pacate!, cu mizerii aruncate direct de pe geam, mizerii pe la colturile blocurilor (nu, n-am stat in cel mai prapadit cartier!), mie mi-a prins bine sa invat un pic de disciplina. Pana la urma toate regulile astea limitative din occident au fost facute pentru oameni nu impotriva lor. E mult mai usor sa stiu ca in autobus se urca doar pe usa din fata decat sa stau sa ma imping si sa ma impinga spre coborare/urcare. Chestiunea cu curatenia iar este ceva pozitiv pentru mine. La urma urmei nu costa bani sa ti curat in fata casei. Imi pare rau pentru vecinul tau dar sincer nu as vrea sa stau cu nasul in mizeria altcuiva si nici sa vad ca un caine este neingrijit. Sper ca au venit serviciile sociale si l-au ajutat. 🙂

  2. noa ca am apasat “Post Comment” pana nu am apucat sa-mi termin gandul. Si in Romania exista reguli dar sunt mai putin sociale decat in occident. Sunt reguli de genul: Cine urla mai tare face legea!, Poti face orice daca nu te vede nimeni etc etc.

  3. Nici pe mine nu ma deranjeaza regulile, sunt omul procedurilor si listelor, si eu m-am regasit in regulile de aici. Dar uite, ca sunt romani in jur pe care ii deranjeaza …. am prins pe rombel (e un forum al romanilor in Belgia) o lunga disputa pe tema asta, o parte neintegrata cu jalanie si alta parte bine integrata cu atac la adresa celor ce se jaleau ca au primit amenda 400 euro in olanda, ca au depasit viteza legala (80km, cred) -> 160km (whatever, asta e un exemplu).

    Articolul nu ma acopera pe mine, ci imi explic concluzii personale din ultimii ani. E un fel de sinteza, ce mi-o fac periodic.

    Despre cainele vecinului: eutanasiat. Era deja salbatic. Aici se eutanasiaza f. usor, 2/3 din pisici ajung in centre si sunt eutanasiate, cainii dintr-o canisa, ce au scapat si atacat un copil, au fost eutanasiati si stapanul acuzat de tentativa de omor, sterilizarea si cip e obligatoriu etc. Vecinul a fost considerat cu probleme (si avea!! ) si internat intr-un ospiciu. Fortat. Serviciile sociale/ sau familia i-au vandut garsoniera. Asa am aflat ca in anumite comune nici nu se accepta sa fie animal intr-o garsoniera mica.

  4. ai gasit marar? Eu inca nu am intalnit italieni care sa-l cunoasca…

  5. Pe mine nu regulile ma deranjeaza, ci izolarea, politetea de fatada si lipsa de adevarata comunicare intre oameni. Eu am pierdut mult din empatia pe care o aveam in Romania. proaspat venita din Romania am vrut sa ajut o babuta neputincioasa sa-si puna lucrurile pe banda de la casa: s-a uitat la mine de ziceai ca-i fur ceva, de atunci am renuntat sa mai ajut lumea sau o fac extrem de rar.
    Eu dau ciocolata la invatatoare(daca le apreciez) de Craciun, Paste si sfirsit de an scolar.Multi parinti mai fac asta, ba chiar uneori se ia un cadou colectiv.
    Si apropo de reguli, parerea mea e ca s-au inmultit si prea e totul reglatsi intr-adevar ingradesc libertatea.
    Legat de convietuirea intr-un imobil, tocmai am fost dojenita ca m-au reclamat vecinii din cauza ca intind lenjerie mare de pat la uscat sus pe sfoara in balcon. M-am simtit tare prost. Dar ma intreb unde sa o intind de acum, ca in baie n-am aerisire si se face umezeala , iar masina de uscat nu mi-a placut ,asa ca atunci cind s-a stricat n-am mai luat alta. O sa ma chinui cu intinsul in baie, dar o sa-mi lipseasca mirosul pe care-l iau rufele cind stau la uscat la aer liber(pe de alta parte sforile erau gata puse de locatarii precedenti pe balcon)
    Succes la marar!

    • Eleno, fix si eu am simtit raceala asta. Politete de fatada!. Noi ne-am ajutat fostii vecini, erau in varsta si el a facut un atac cerebral si… ne-am oferit ajutorul. Intr-o zi au sunat la usa; cazuse batranul si nu mai putea sotia sa il ridice singur. Am fost impresionati de calmul ei, si iar impresionati de sfaturile ei: nu fumati, aveti grija de alimentatie si sanatate. batrana la 80 ani, e biciclista. La plecare, am luat o floare (un ghiveci) cadou, sa ii spunem multumesc pt vorbe si sfaturi (ne-au ajutat la integrare).

      Cu ciocolata, eu nu sunt de acord. O data ca sunt persoane cu alergii, a 2a ca in Be ciocolata este peste tot si nemaipomenita, a 3a ca naste competitie si discutii intre copii. Nu toti au putere financiara. Eu duc flori la sf de an de adio,, dar nici asta nu e obisnuit aici, a dat fata cate un ghiveci cu orhidee la sf de an la cele 2 madame, si erau absolut impresionate ( eu am gasit ieftine, si imi sunt asa de dragi florile astea….) Dar ciocolate, cafea!!!, parfum, si la secretara, zau…ce urmeaza? cartusul de Kent?

      La rufe, stiam asta cu intinsul. Cand am venit in Be, am stat 2 nopti si citit un document pe net: Manualul romanului in Belgia. Daca ai balcon dosit, poti intinde seara-> dimineata, pe un uscator la nivelul de jos, ascuns de geamuri. Eu tin uscatorul ala in dormitor, si geam deschis. la iarna insa il scot pe balcon (l-am tinut si in bucatarie cu geamul intredeschis)..Si aici mai sunt spalatorii de cartier, unde au si uscatoare, cand am avut ceva de uscat si spalasem 3 masini de rufe (a fo fiica mea cu accident dupa accident in pat…) am dus totul acolo la uscat.

  6. Marar gasesc la mine mereu,verde si frumos,insa leustean n-am,voi aveti leustean?😀
    Altfel,n-am vazut niciodata la scoala vreun pedagog cu flori (sau vreun parinte,for that matter)…

    • marar verde gasesc si eu. Pot sa murez gogonele cu el? vreau in saramura, sare de muraturi am adus din Ro🙂
      Leustean am adus radacina. An de an. Acum toamna, l-am tuns pe balcon, si am o caserola de frunze la congelator. Betele de la frunze si ele sunt acolo.
      Florile ce le ducem sunt mititele. Am mai vazut ducand cate o floare, la sfarsit de an ( de ex. profesoara de anul trecut de dans a primit la sfarsit cadouri: desene pe hartie,felictari, un ponei mic roz, cate un trandafir cu fir roz legat de el etc. )

  7. Flori am mai dus si eu de sfirsit de an, ca sa mai variez, iar mici cadouri duc multi, si daca invatatoarea e alergica, nu manica si gata (de fapt aici si la aniversari la gradi sau scoala se duc prajituri facute in casa, la sfirsit de an la fel, prajituri cu cioco sau cu ce vrei sa pui in ele) Nu mai urmeaza nimic dupa ciocolata…si asta e doar la gradi si la scoala primara, si e felul meu de a le multumi invatatoarelor ca se implica atita. Au fost dati cind n-am dus nimic. Nu creeaza competitie zic eu pentru ca poti sa iei ciocolata la un evantai f mare de preturi.

    Mai este ceva ce ma socheaza aici: cind le moare cineva se imbraca vesel si fac totul ca sa uite(ies, se distreaza) , iar daca ii intrebi ce mai fac iti spun plin de veselie ca bine. Cumva ca si cum persoana disparuta n-ar fi existat. Ma gindeam ca in Romania purtatul doliului e un fel de a spune lumii ca nu esti chiar bine, ca inca suferi, aici treci mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Apoi am citit si o carte f interesanta une spuneau ca felul asta de a reactiona, plus ca toti mor la spital, e pentru ca refuza sa priveasca moartea in fata, pentru ca societatea de acum se crede nemuritoare(de aici si derivele cu toate tratamentele si chirurgia de intinerire)

    Inteleg ca in Romania lumea e cam intruziva si isi baga cam mult nasul unde nu trebe, dar asta are si o latura calda, umana, aici nu se prea face sa intrebi pe cineva de sanatate mai mult decit generalitati .

  8. Succes!😀
    Ai zis bine: si in orasele mari ale Romaniei au inceput sa-si faca loc regulile despre care ai scris…nu chiar atat de stricte, inca!
    Daca n-ar fi adaptabilitatea asta inscrisa in codul genetic,am fi germani…😛
    Cred ca e vorba de dorinta de mai bine…de capra vecinului mai grasa si caderea libera de dupa vazutul realitatii.
    Personal nu-mi doresc regimul comunist…ma bucur ca sunt asa cum este acum si nu regret nimic…insa ar fi super ca mentalitatea poporului asta sa inceapa sa se alinieze vremurilor…sunt atatia ani de atunci si totul se misca in low motion…din pacate.
    Dar cand vad exod de straini ce se stabilesc in plaiuri mioritice am asa…ca un oftat de usurare…nu suntem,totusi, chiar mutulicii Europei…😀

  9. Uite, mie imi place cum suna ideea asta cu reguli de bun simt, le-as zice. Mama sotiei avea un caine care, lasat singur in apartament cat era ea la munca, latra in continuu. Eu ii intelegeam pe vecinii care faceau plangeri si toate cele. E stresant, e groaznic, daca stai acasa toata ziua, 8 ore in continuu sa iti latre cainele in cap. Si mai este iesitul si intratul din metrou. Bine ca nu mai stau in Bucuresti, ca ma innebunea asta, cand voiam si eu sa ies, trebuia sa imi fac loc prin puhoiul care se chinuia, in acelasi timp, sa intre, de parca pleca trenul si-i lasa pe ei acolo. Anumite reguli si in special bunul simt inca nu au aparut la noi.

    • eu am fost vara asta in Bucuresti, 2 saptamani, si cum folosesc numai metroul, pot sa zic ca am remarcat o mare evolutie.
      Cu cainele, aici in Belgia ar fi eutanasiat imediat, la cererea vecinilor….

  10. Noi aveam in Franta o vecina care a plecat in vacanta si si-a lasat ciinele urlind in apartament, probabil ca venea cineva sa-i dea de mincare dar saracul urla zi-lumina… N-am facut reclamatie(era vecina de dedesubt), nu stiu daca a facut cineva. Cred ca belgienii sunt mai disciplinati decit francezii.

    • belgienii sunt mai stricti, bine, eu zic : depinde de om. Un caine lasat sa urle e la fel de iresponsabil ca un copil lasat sa urle. Cand luam un animal, ne asumam responsabilitatea pe urmatorii 15-18 ani, complet.
      Vecinii vechi ( 80 ani) aveau caine in timpul zilei. Isi luasera nepotii caine, si dimineata in aduceau spre dresaj la bunici, cainele nu putea sa stea singur in casa. Avea numele LOUP, un pui de caine lup alb superb. Va dati seama cum facea singur in casa🙂

  11. Interesanta chestia cu urcatul in autobuz doar pe usa din fata.. puteti detalia urmatoarele aspecte:
    – inseamna ca nu se poate cobori prin fata? daca il iau doar o statie, trebuie sa merg pana la usile celelalte?
    – acolo nu se aglomereaza niciodata? caci parca in cazul asta e mai rau ca la noi, intre prima usa si cea din mijloc trebuie neaparat creat un coridor.
    – exista si mijoace de transport cu facilitati pentru handicapati ? Imi vine in minte usa din mijloc a tramvaiului 41 si nu prea vad cum ar putea fi amenajata o asemenea usa in fata..

    • Se urca numai prin fata, se coboara prin mijloc si daca exista, prin usa din spate. Oamenii composteaza bilet/card langa sofer, si apoi inainteaza, soferul are dreptul sa dea jos pasagerul (daca are motiv); mai ramane cate unul in usa si uita sa inainteze, pe principiul egoist “dupa mine, potopul” dar i se atrage repede atentia de catre sofer si ceilalti pasageri.
      Ba se aglomereaza si aici. Si exista coridor, autobuzele sunt fix ca cele din Bucuresti (cele noi, ma refer: 335,330 etc). Dar oamenii avanseaza. Exista si indisiplinati, dar majoritatea vin si explica celor care nu stiu (nu cauta scandal in stilul romanesc, pur si simplu vin sa iti explice si in 3 limbi daca e nevoie).
      Da, ca si in Bucuresti, autobuzele (doar cele noi) se lasa pe o ‘parte’, la comanda soferului, iar persoanele cu scaun cu rotile pot urca pe usa din mijloc, fix in locul special pt asta: adica in dreptul usii. In tranvaiele vechi nu pot urca scaunele cu rotile. In tranvaiele noi nu am fost, dar am remarcat ca au ‘garda’ mai joasa, la nivelul bordurii din statie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s