arakelian

lumea mea, si-a altora.

Ma iubesc cu ruinele.

14 Comments


Intodeauna am avut o atractie catre ruine. Si ruinele catre mine🙂
Primele ruine sunt cele ale sinagogii din copilarie, daramata sub buldozerele comuniste. De pe trotuar, caramizile altoite ma strigau. Nu le-am atins, dar peste 20 ani o prietena imi spunea ca s-a jucat printre ele, si a gasit si resturi de carti.  Trist.
Apoi a fost alta ruina. De fapt o casa parasita. Ne era interzis sa mergem pe la ea, evident ca nu ascultam. Imaginatia la 8-10 ani nu avea limite, de la povestile pornite de la tabloul de electricitate cu un cap de mort si 2 oase, pana la semnificatia brazilor ce creasteau langa… Intre timp am aflat si istoria casei parasite, o matusa a locuit acolo pana i-a murit sotul, peste 15 ani avea sa i se casatoreasca fiica, si sa reamenajeze/locuiasca in casa. Intram cu frica in casa🙂
Au mai fost si santierele comuniste atragatoare. Si ruinele vechilor statii de autobuz, devenite toalete cu adevarat publice.
Si vechile case evreiesti. Frumoase in copilaria timpurie, ruina dupa trecerea hunilor(rromilor). Le-au ras cu buldozerul.
O ruina de carte m-a atras. Era la wc-ul din fundul curtii, alaturi. Probabil copertile au fost arse, si unele pagini au plecat pe drumuri cacacioase. Am salvat-o, de dragul eroinei , Shelby, si am citit-o si recitit-o. Nu ii stiu nume, autor. O ruina.
Apoi in anii facultatii m-am apropiat sufleteste de o biserica in reparatii. Era plin Iasiul de biserici mari, impunatoare,  dar eu m-am apropiat de asta mica si plina de caramizi, var, de un perete semi surpat, de preotul batran care venea sa il ajute in perioada Posturilor, la fel de ruinat ca si peretele cu vopseaua scorojita, ce se aseza pe un scaun sprijinit de o caramida.
Cand am inceput sa umblu pe strazile Bucurestiului, ruinele Lipscani-ului m-au sedus. Si alte ruine.
Ruine am gasit sprin alte orase. Nu miros asa rau a pipi cele din Roma, Barcelona, Paris etc. Sau nu le-am dat o sansa sa le miros mai profund.
Ar mai fi o gramada de ruine de pomenit. Ruinele unei cabane de munte arse. Astazi au reconstruit-o. Cica ard mai repede la 2000 altitudine, ca e mai mult oxigen.

14 thoughts on “Ma iubesc cu ruinele.

  1. Inseamna ca Sulina este perfect pentru tine…🙂

  2. si ruinele pentru tine, huh? :)))

  3. Foarte frumos ai povestit🙂 Si mie imi plac mult ruinele, mereu intru prin astfel de locuri, sa vad ce era, cum era, pacat caa timpul si ignoranta distrug anumite urme.

  4. atractia e reciproca: ruinele spun o poveste.

  5. Ruinele, zidurile… in lunile mele de solitudine si de Plzen am invatat sa ascult povestile zidurilor… Altfel, am amintirea unei fantani parasite care mi-a intrigat mult anii copilariei. Nici acum nu stiu ce era, ce e cu ea si asa vreau sa ramana lucrurile🙂

  6. schimba-mi te rog numele, m-a facut autocomplete-ul „admin”🙂

  7. De aia ne simpatizam noi…

  8. foarte fain. cred ca multa multa lume e pasionata (?) de ruine.
    si foarte trist cu Sulina… (si cite greseli s-au strecurat in articolul ala din Adevarul, valeu!)

    • Vio, neaparat sa comentez ceva lectie de geografie, sa corectez o absurditate din articolul din Adevarul. Dunarea construieste acolo uscat de mii de ani. Cu sau fara dig, Dunarea se colmateaza natural, Romania creste ca suprafata. De aceea un vas naufragiat a ajuns sa fie …pe uscat dupa 10 ani, desi a intrat acolo pe un canal mic, acum 10 ani. Un alt ex. in Sulina sunt 3 faruri, unul ramas muzeu in centru satului (o sa scriu despre asta), un far care in curand e colmatat, si unul mai in larg. Nu are nicio treaba cu digul.
      Despre faptul ca e nisip si satenii nu pot cultiva nimic, gradinile satenilor sunt… pe canale. Sulina nu e sat, e oras, casele sunt inghesuite, spatiu intre ele – 0, s-au facut si niste blocuri, strazile sunt acoperite cu nisip intentionat adus. Dar in pamantul fertil adus de Dunare arata niste gradini f. frumoase si bine ingrijite!, la care satenii ajung cu…. barca.

      Ce ma sperie insa viata oamenilor acolo, iarna, cand incepe crivatul si e combinat cu umezeala Dunarii.

      Neaparat sa spunem despre liceul din Sulina, cu o promovabilitate f. mare la bac.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s