arakelian

lumea mea, si-a altora.

despre frici

16 Comments


Incerc sa imi infrunt fricile. Sa le adun, sa le pun la un loc, sa le modelez ca pe un bulgare de lumina, de zapada, sa invart bulgarele pana devine mic, tot mai mic. Si sper ca fricile inghesuite una in alta sa se mistuie una pe alta si sa se auto-consume.
Azi a trebuit sa ma urc intr-un lift. Cand am vazut coada de la lift si toti cei 4 pereti de sticla ai lui, am decis sa urc pe scari. Gardianul de la paza mi-a explicat ca doar liftul opreste la etajul + aripa unde aveam nevoie sa ajung. Ma intorc cu coada intre picioare si frica in gat la lift. Urc, apas pe buton, si raman lipita de usa. Amuzant – abia atunci vad ca si usa e de sticla. Grozav moment pt mine. Si urca liftul accelarat pana la etajul dorit, franand brusc. Golul din stomac exista, era alaturi de pranzul proaspat luat.
Imi spun in gand ca nu as putea lucra niciodata in acea cladire/acel etaj, mi-ar fi frica sa urc/cobor zilnic, si sa fie nevoie de urgenta sa ies din cladire, cand inca nu m-am pregatit mintal de momentul lift. Apoi ma calmez si imi dau seama ca puteam sa gasesc scarile de serviciu si sa urc pe ele🙂

Dupa lungi reflectii, imi dau seama ca senzatia fizica se aseamana cu momentul cand sunt in masina. O fi raul de masina cauza? O fi raul de miscare?
Imi aduc aminte cand am urcat intr-un lift, singura,(si am dat 4 euro pt asta), ce accelera puternic si in cateva secunde ajungea la 140m inaltime. Si nu am avut absolut niciu problema pana cand tavanul de sticla a aratat ca ajung pe acoperis. Cu viteza!!!
800px-Dome_basilique

16 thoughts on “despre frici

  1. stai ca liftul ajunge numai la 60m inaltime. Dupa aia mai sunt 80 de basilica🙂

  2. Of. Nu-mi spune de lifturi. M-am blocat in unul cu odrasla (si alti indivizi) langa mine. Exact atunci, fetita mea s-a simtit independenta nu a vrut sa stea in brate, cum ma gandeam eu s-o protejez in caz de cadere in gol.
    Te inteleg.

    • nu am nicio problema in lifturile inchise. Mai ales in cele care nu simt decolarea/aterizarea/zgaltaielile, m-am blocat in intre etaje, am reusit sa deblochez, alta data am fost in situatia in care am inceput sa strig: “Alo, nenea, e careva acolo? lasati tigara si veniti si reinchideti usa, ca eu sunt intre etaje”, urc in lifturi romanesti cu lumini stinse, etc.
      Dar peretii de sticla ma infioara. Si mai ales lift cu podea de sticla… in ala am urcat, uitat in jos, si zis: nu e de mine.

  3. Mie îmi este frică de înălțime…uff și ce senzație am atunci când sunt la înălțime…e urât tare…:)

  4. Io nu urc in lift nici pt 2 etaje. Iar cele de sticla imi provoaca voma instant (metafizica, bineinteles).
    Nici pe poduri prea inaintate in mare, precum cel de la Mamaia, nu ma duc prea des, de la o anumita distanta de mal ma ia cu frica.

  5. Nici eu nu merg cu liftul decat daca n-am alta varianta. La salina, de exemplu. Si-mi zice nenea liftierul ca pana jos sunt “numai” vreo 200 de metri da; sa nu-mi fac probleme, ca e apa sarata… Ca parca de saramura aveam eu nevoie, sa nu ma stric prea repede! ;)Si nici cu telecabina nu merg!

  6. Ghiocelul

    Din clăbucii de zăpadă,
    Un ghiocel bucuros
    Scoţând capul spre lumină,
    Se laudă copilăros:

    – Uite aşa, cât sunt de mic,
    Într-un picior mă ridic,
    Mă lupt cu zăpada rece,
    Nici o floare nu mă întrece,

    Sunt un mărţişor râvnit,
    Primăverii,
    Poarta florilor deschid.

  7. Chiar mă întreb cum mai puteți să dormiți în pat. Nu vi se face rău dă înălțime… când vă treziți?

  8. nu. Ca nu se misca🙂

    • BLEGOO (uluit): “Cum… nu se mișcă?!? Da’ ce, e dă beton? Clar… nu te miști tu ca lumea…”
      🙂

  9. Chiar zic ca adultul este un copil cu multe frici, nimic mai mult🙂
    Eu ma gandesc sa fac o serie pe blog cu scuzele mele intr-ale slabitului/mersului la sala. No, stii ca asta e nisa mea, ce sa mai.. hai sa-i zicem hobby deja😉
    Kisses si curaj!

    • intre timp, discutand cu un coleg despre asta, imi zice ca poate fi o forma a raului de miscare. Si m-a intrebat cum ma simt in metrou. I-am raspuns ca imi caut sa citesc si ma uit in jos, niciodata la geamuri, ca…mi se face rau.
      O sa mai incerc sa urc in lift de sticla, dar sa inchid ochii. Sa vad daca e frica, sau daca e rau. Pana atunci ma pregatesc moral🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s