arakelian

lumea mea, si-a altora.

6 august. 9 august

17 Comments


Mi-am propus ca in fiecare an sa imi aduc aminte de ce s-a intamplat in 6-9 august 1945. Omul, cea mai inteligenta fiinta de pe pamant a distrus, dintr-o lovitura, pe semenii lui.

Astazi nu mai caut poze de la Hiroshima si Nagasaki, nu o sa mai postez despre ceea ce s-a intamplat la mii de km.
Astazi, vreau sa scriu despre ravagiile altei bombe, atomice sau nu, dar bomba umana. Avem si noi in romania suferinta asemanatoare. Sunt victimile comunismului, copiii nerecuperabili, abandonati in centre speciale. Speciale numai dupa nume, in spatele acestui nume romanii ascuzandu-si neputinta si mai ales reavointa. Ma refer la centre ingrozitoare, ca cel de la Siret, Cighid etc.
Prima data am auzit de la studentii de la medicina din Iasi, ce faceau voluntariat. Mi-au vorbit de drame, de mizerie, si de accesul restrans …

Imaginile sunt socante, pt cine nu le suporta, sa nu le acceseze.

http://videonews.antena3.ro/video/romania/copiii-inchisi-in-orfelinatele-groazei-din-romania.html
http://www.filmedocumentare.com/cighid-lagarul-de-exterminare-a-copiilor-din-romania/

Asta e Hiroshima noastra. Inchidem ochii, si nu o mai vedem. Dar ea este.

Edit: am gasit reportajul care a fost difuzat in alte tari:

17 thoughts on “6 august. 9 august

  1. Am fost si eu dupa revolutie la un camin de irecuperabili ca sa ducem ajutoare din Olanda. Pe drum am intalnit un ziarist sau reporter francez, pe care l-am luat cu noi. Imaginile nu sunt nimic, daca nu simti mirosul de murdarie si fecale. Pur si simplu nu puteai respira in interiorul caminului. Copiii aratau ca niste animale in cusca, lasate in propriul lor rahat si hraniti prost. Nu mai vorbesc cat se fura din ratiile lor.
    Nu mi-a ramas atat imaginea in amintiri, cat mirosul, care facea mizeria umana foarte reala si te lovea ca o maciuca, amplificand impresiile vizuale.

    Despre metodele ceausiste si totala nepasare fata de om am auzit de pe vremea cand nu aveam voie sa merg in Romania din cauza fostului sot, I.P. Culianu.
    O ruda adoptase un copil de la orfelinat. Un bebelus. Mi-a spus ca a fost socata sa vada ca acei copii nici nu erau luati in brate. Li se dadea sa manance cu biberonul sprijinit de perna si ingrijitoarea il parasea. Cand se stie cat de important este contactul direct cu mama sau cu persoana care il ingrijeste pe bebelus in primele luni de viata.

    O alta poveste foarte clara despre dezumanizarea omului in comunismul feroce din ultimii ani ai lui Ceausescu am auzit-o la Europa Libera. Un tip care revenise pentru vacanta din Germania a mers cu tatal lui la piata. Acolo au cumparat ultimile rosii sau ce alte legume or fi fost. A venit o doamna care aproape a inceput sa planga si l-a rugat sa le imparta, ca nu are mancare pentru copii. Tatal domnului a spus cu raceala ‘nu’, Comentariul fiului sau: “L-am vazut pe tatal meu, de care stiam ca este bun si generos, devenind pe data rece si crud, interesat numai de supravietuirea lui. Nu mi-am mai recunoscut tatal’.
    Cam asta a facut comunismul din om.

    • foametea i-a transformat pe unii oameni, dar i-a dezumanizat si frica, teroarea, etc.

      E f. greu de inteles cand sunt oameni tineri, de seama mea, si fara presiune financiara, fara sa treaca prin experiente asemanatoare, care refuza sa creada ca e adevarat.

  2. De ce nu iti faci arhive, ca sa merf in urma si pe alte postari???? Te rog!

  3. Am vazut documentarul acum cateva luni si m-a cutremurat. Nu pot sa inteleg comportamentul inuman al ingrijitorilor, al celor din conducere. Chiar sa fie doar comunismul de vina? Dupa cum se vede spre final, la ani buni dupa revolutie atitudinea personalului a ramas aceeasi.

    • personalul ramane acelasi. Sau pe acelasi tipar. Adica cine vine nou angajat acolo, ori e fiara, ori nu vine/nu rezista.

    • Melcul meu drag bucatar… ai dreptate, dar reeducarea omului se face greu. Mergem pe pilotul automat si ce am invatat prost, ne strica. Ca sa nu mai vorbesc de menatlitatea din Romania ca in bancul cu ‘piticul sovietic, cel mai mare pitic din lume’. Tendinte spre inertie si lipsa de autocorijare.

  4. Am vazut si eu emisiunea lui Carmen Avram, de altfel stiam, nici in primii ani dupa 90 lucrurile nu se schimbasera prea tare. Am vrut sa aplic pentru functia de ingrijitor la unul din aceste camine pentru copii, dar o sora mi-a dat voie sa intru in spatiul destinat saloanelor cu copii. Am avut un soc din care mi-am revenit greu. Nu as vrea sa mai vad inca odata asemenea grozavie!
    Seara placuta!

  5. Am vazut candva un reportaj care m-a marcat. De data aceasta nu am mai fost atat de curajoasa sa privesc. De cand am copil sunt si mai sensibila la astfel de lucruri pentru ca nu ma pot abtine sa nu ma pun in locul lor, al copiilor. As vrea sa am cuvinte, dar n-am…Groaznic!

  6. Va multumesc tare mult pentru postare. M-a daramat.

    • imi pare rau de efectul advers. E inca o realitate, sunt cateva persoane in situatia asta ( erau peste 1 mie copii contorizati la revolutie) .

      Eu am crescut cu asemena imagini. Dupa 90, televiziunea era bombardata de imaginile astea ( occidentul a fost socat, au venit cu voluntari, solutii, bani etc).
      Apoi, in facultate, se facea voluntariat. Fals voluntariat, pt ca voluntarii nu erau acceptati la Siret, numai studentii la medicina ( care au rezistat) au putut intra acolo, declarand ca fac practica. FIX CA PE TIMPUL COMUNISMULUI.

      Nebunia a aparut cand Comisia Europeana a cerut romaniei sa inchida aceste centre. Si cu copiii de acolo ce facem? si cu copiii deveniti oameni, dezumanizati?

      Si mai trist, este ca in Romania inca se nasc copii, din parinti care ii abandoneaza. Exista fundatii, exista manastiri care incearca sa opreasca si sa ofere o viata ( oarecum normala) copiilor.

  7. Trebuie sa vezi si asta http://www.youtube.com/movie/children-underground ca sa ai o imagine completa. Pe langa cei din orfelinate, erau si probabil inca mai sunt copiii strazii, aurolacii din canale, de la metrou. A mai fost si epidemia de SIDA din anii ’80. O tara care isi abandoneaza si tortureaza in asemenea hal copiii, merita sa fie rasa de pe fata pamantului.

    • am vazut 2 reportaje pe tema : oamenii din canalele Bucurestiului.
      E ingrozitor ca politia stie si inchide ochii: platesc bine deal-erii.

      • am revazut si cel dat de tine.
        Dupa 15 ani de la filmare, unii din copii au ajuns destul de bine: o fata lucreaza la o fundatie, un baiat este in Belgia( a fost adoptat). O fata s-a intors acasa si apoi a fugit iar.

  8. Cativa dintre ei au avut noroc, dar cei mai multi nu. Ce e de remarcat in ‘children underground’, pe langa drama personala a fiecaruia dintre copiluti, e tipul de personaje inconjuratoare- tatal biologic sau nu, intodeauna alcoolic, mama care nu numai ca n-are insomnii stiind ca are 2 copii care traiesc pe strada,dar mai si toarna altii in continuare folosind drept scuza saracia, doctorita, care pe langa ca nu-i ajuta cu nimic, are si o atitudine aroganta mizerabila. In afara de asistentii sociali, nimeni nu-i ok acolo.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s