arakelian

lumea mea, si-a altora.

de ce sa emigram ( pro sau contra)

15 Comments


Am fost intrebata daca merita emigrat in Belgia. Eu cred ca emigrarea e o decizie personala.

Cand nu ne mai place unde locuim, schimbam. Cand raportul dintre a avantaje si dezavantaje devine prea greu, schimbam. Emigrarea insa e o decizie personala, functie de parametri importanti noua: sistem sanitar, scoala, strazi, bani,demnitate etc. Sunt persoane facute sa fie nomade, sunt persoane care adora echilibrul si rutina si cescuta de cafea asezata cu coada in acelasi sens.
Pe de alta parte, emigrarea nu e pentru toti. Nu e o rusine sa nu ma pot adapta in alta tara, iar intoarcerea nu e vreo dovada de patriotism, precum emigrarea nu e dovada a lipsei patriotismului.
Ar trebui sa fim multumiti ca avem cum alege.
Emigrarea insa e un efort: o documentare, o studiere, o analiza, o intelegere, o lupta pt integrare si pt gasit locul in noua societate. Efortul cel mai mare e pt prima generatie, copiii si nepotii se formeaza in noul ritm. Cred ca cel mai greu e sa ne dezlegam de vechile si grelele rutini si ritualuri… si sa decidem ce e cu adevarat important. Orice alegere impune avantaje si dezavantaje, ce numai noi putem sa le cantarim.

15 thoughts on “de ce sa emigram ( pro sau contra)

  1. Eu zic ca pentru a fi un emigrant de succes (adica integrat), trebuie sa fii si flexibil, adaptabil…

  2. Pentru mine clar nu ar fi. Eu ii admir pe cei care au curajul de a pleca intr-un loc nou, diferit… Eu si concediile prefer sa le fac in tara. Am o verisoara care este in Canada. Mi se pare o schimbare fantastica pe care eu nu as face-o nici in ruptul capului. Mi-e frica…

  3. Emigrarea presupune disconfort, nesiguranta, risc si o permanenta stare de alerta, ce n-are nimic in comun cu supravietuirea mioritica de tip vegetal.

  4. E clar ca tabieturile si obisnuinta sunt o problema in a lua o astfel de decizie/plus siguranta (reala sau falsa) daca de locul in care ai sentimentul ca iti este cel mai bine! Eu sunt omul schimbarilor/daca as punea m-as muta lunar in cate un loc/insa nu am puterea financiara necesara sa fac asta🙂 Eu as emigra/pleca/muta si maine in rice alta tara ce imi poate oferi un trai decent/

    • si eu sunt … dinamica. Sa nu zic nomada. Visul meu este… sa iau o rulota, si sa fac… plimbari prin lume. Acum 5 ani visam sa fac asta in urmatorii 5 ani, pt cateva luni. Acum… visez mai scurt.
      Cu un mic amendament: desi imi place sa umblu, ma simt mai confortabil sa fac planul inainte … nu plec asa, fara … temele facute.

  5. Eu însămi sunt un emigrant în momentul de față. Pe acest subiect mi-am făcut licența, și acum am și disertația. L-am tratat foarte, foarte amplu. Unul din studii l-am aplicat și pe blog, și rezultatele în parte sunt prezentate aici http://floridemandarin.wordpress.com/2013/02/15/rezultatele-chestionarului/ Îmi place mult cum ai scris!🙂

  6. cat am trait in românia am fost total neadaptată. e paradoxal ca pentru mine, viața de emigrant, (care are doza ei de dificultate) mi se pare mult mai ușoară.

  7. Ai dreptate ca e ceva intim,personal.
    As merge oriunde in lume,dar nu ca sa imi cistig existenta.Nu sa ma lupt cu mine si obisnuintele mele si cu sistemul,oamenii ,limba si tot ce tine de de acest total nou.
    M-as duce oriunde ,sa traiesc cum imi place,dar fara sa fiu dependent de loc de munca,sistem.
    Deocamdata n-am libertatea financiara pentru a-mi satisface dorinta de nou,de explorare si mai sint inca atitea de vazut si la noi…

  8. Daca nu ai familie cred ca e mai simplu sa emigrezi.

    • asa cum am scris, e o decizie personala.
      Unii spun ca e mai usor inainte de 35 ani.
      Altii ca daca ai meseria x.
      Multi ca fara bani, nu te descurci.

      Evaluand motivele personal, capacitatea de efort, de sacrificiu, acceptand ca voi avea avantaje dar si dezavantaje, asa se fac alegerile in viata. Fie ele emigrare, fie mutare in alt oras/cartier/alt job, fie de divort/abandonat o prietenie. Finalul va fi unul pozitiv oricum. Pt ca schimbarea e aleasa de mine, din mine gandita, si cantarita.

      Am scris acest articol pt ca am fost intrebata de cateva persoane daca merita emigrarea. Mi-a fost greu sa zic, pt mine personal a meritat, dar cu ceea ce e pt mine un castig, pt ceilalti nu e…
      In plus, efortul de integrare il cunosc, am facut asta in Bucuresti. Efortul este prima generatie, cum e vorba romaneasca: generatia de sacrificiu, am auzit-o asa de multe ori incat ajung sa ma victimizez si sa ma scuz cu asta.

      Problema apare cand multi oameni fac schimbari fara sa gandeasca. Sau nu fac schimbari. Cand ajung in situatia asta in virtututea turmei, ca au vazut pe ala ce masina scumpa vine din italia, sau cand vecinii zic ca sunt fericiti in Scotia, sau cand babele la radiosant comenteaza ce bine de ala ce a facut facultate in strainatate. Si astfel, ajung unii intr-o valtoare nedorita, intr-o schimbare nedorita. Regula e invers, cunosc persoane care nu au divortat/plecat din nefericirea lor influentati de … turma/frica/prejudecati etc. Si tot nefericiti sunt.

      NImeni nu garanteaza reusita, oriunde ne-am afla. DAR eu sunt convinsa sansele cresc considerabil atunci cand sunt inconjurat de o societate normala.

      • La asta mă gândeam și eu: am emigrat o dată la 18 ani, mergând la facultate în București, așadar rădăcinile erau mult mai ușor de mutat/rupt. Apoi am emigrat aproape fără să vreau, dar mereu în minte cu un citat dintr-un fost șef: „nu trebuie să-ți placă, trebuie să te adaptezi.”

        • pai atunci am mai emigrat o data, la 18 ani, la iasi. Dar eu nu am vazut-o ca o emigrare, ci ca o libertate, aveam ocupatie, cazare la camin, bursa, matusa la 6km ce ma primea la o ciorba calda,pachet de la parinti, actele erau facute de politie pt tot caminul etc.

  9. Nu cred ca emigreaza cineva de placere.Poate o mai fac unii din spirit de aventura pe la 20 de ani dar omul matur cantareste bine optiunile.Si oricat entuziasm ai avea tot exista un sentiment al dezradacinarii, al renuntarii la ceva care ti-a dat o certitudine.Dar cand singura certitudine e saracia si un viitor inchis cred ca emigrarea e o alegere corecta.doar sa fii in cunostinta de cauza, sa stii exact in ce te bagi , nu sa te arunci cu capul inainte si plin de iluzii. da, multi reusesc dar trag din greu pentru asta, nu e usor sa-ti faci un drum si u renume “afara”. Eu ii admir pe cei ce au avut curajul sa plece, tenacitatea de a rezista si ambitia de a reusi.Si am un oarecare regret ca mie mi-au lipsit toate astea la momentul potrivit….

  10. adelina, si eu gandesc ca tine. Dar nu toata lumea e asa. Am cunoscut persoane care au ajuns in Be din.. intamplare, am primit email de la oameni care sa ma intrebe… merita, ca am auzit pe altii ca e salariu de x euro sau ca nu le mai place nu stiu ce si ca vor sa vina si ei.
    Eu nu pot sa ii ajut decat cu intrebari clare. Dar … unii sunt chiar picati din luna, nici nu stiu unde e pe harta Belgia, sau vremea, etc.

    Emigrarea inseamna in primul rand documentare.Nu toti o fac. Emigrare inseamna ca nu iti mai gasesti locul unde esti, si il cauti in alta parte. Inclusiv intoarcerea din strainatate e o emigrare. O alta emigrare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s