arakelian

lumea mea, si-a altora.

Consuming Kids

22 Comments


Dilema mea e veche: unde e echilibrul intre a cumpara/nu cumpara un produs copilului. Unde este acel prag, peste care supra-achizitionarea poate deveni nociva. Dar unde e si celalalt prag, unde copilul nu primeste, si asta il afecteaza.

Si aici nu m gandesc numai la obisnuinta de a primi un lucru a carui valoare nu o intelege, ci la faptul ca devine o rutina, o captare si un potential client pe viata a acelui brand.
Aceasta indoiala a mea este bine surprinsa de:

Ani de zile am trait fara televizor. Dar oare asta e bine pt copil? Mereu ii caut alternative pt a inlocui desenele animate(tv sau calcualtor). Dar asta oare e bine? Viitorul mi se pare conditionat de lucru in echipa,  de adaptare si integrare, si nu de individiualitate.

Edit: dupa ce l-am ascultat pe tot: advertising-ul este interzis catre copiii sub 3 ani, in unele tari ( exemplu dat e Suedia). Am incredere in deciziile suedeze.

22 thoughts on “Consuming Kids

  1. nu-mi place ideea de copil cobai. insasi faptul ca sunt studiati mi se pare nu stiu…pagan.

  2. Eu una , vorbind din experienta mea de pana acum , cred ca e bine ca un copil sa primeasca cate ceva din toate.E greu sa gasesti echilibrul acela ideal in care sa nu intri in excese spre negativ sau pozitiv.Insa , cred eu , nu este imposibil sa poti sa controlezi tendintele extremiste si , parere personala , cred ca un anume compromis poate ajuta destul de mult. Conditionarea si responsabilizarea copilului , pentru a capata anumite lucruri sau orice altceva si nu ca premiu pentru un lucru bun facut , cred ca pot duce la o relatie parinte-copil , cerere-oferta , armonioasa…sau cat de cat pe aproape.
    Fiecare copil isi doreste si vrea tot mai mult , mai ales ca media inunda intelegerea lor cu oferte de lucruri care mai de care mai ispititoare.Dar oare asta inseamna ca trebuie taiat definitiv vizionarea , in intervalul unui anumit timp al zilei , a niste desene animate sau filme pe care copilul sau chiar si adultul , impreuna cu copilul , doresc sa le vizioneze?Eu consider ca nu este cazul.De asemeni accesul la calculator.Aceeasi poveste , limitam accesul copilului ca este daunator ecranul , ca poate accesa anumite pagini nedorite si o multime de alte lucruri.Insa eu cred ca , supravegheat si responsabilizat , un copil poate intelege.
    Ce nu am sa inteleg eu si aici este o nelamurire stricta de a mea care nu prea are tangenta cu aceasta postare , dar nu ma pot abtine sa nu o scriu , este urmatorul lucru : de ce ,oare , in general vorbind , parintii nu isi trateaza copiii cu seriozitate , incercand sa priceapa ca fiecare copil in parte este o personalitate in dezvoltare , ce are nevoie de cunoastere ca sa poata ajunge sa devina adultul responsabil de maine?
    Si din exemplul personal nu pot sa nu remarc si sa adaug ca , cu cat mai tarziu cineva , adult sau copil , accede la tehnologia si tehnica si informatia zilelor noastre , cu atat mai greu are loc integrarea sa in societatea asta ce se dezvolta si se expansioneaza cu atata viteza.

    • ana, asta e si dilema mea. Unde e echilibrul?

      Am norocul ca sutn intr-o societate mult mai putin comerciala, unde copiii nu vin la joaca/scoala cu jucarii ( in afara de unii romani – si de fapt de unele bunici! ), dar tv-ul bombardeaza! ( eu as renunta la cablu, 15 euro nu imi strica, dar asta e o extrema).

      • Din punctul meu de vedere , strict si personal , as zice ca este o extrema.Sunt foarte sigura ca poti controla si gestiona o astfel de dilema.La noi se fac reguli , agreeate de ambele parti si care trebuie respectate , de ambele parti.🙂

  3. hai ca am ajuns sa ascult la minutul 48. Majoritatea parintilor le e dat sa inteleaga, din MARKETING, ca daca nu ofera copiilor produse de IT, copiii vor fi in urma(in afara) lor. Ca daca nu ofera copiilor contactul cu MEDIA, copilul va fi in afara lucrurilor.

    (Mai ascult dupa sedinta restul)

    • Recunosc ca eu nu am ascultat sau vizionat videoclipul postat de tine , mea culpa! Nu pot acum.Insa din cele scrise de tine aici , dupa ce ai reusit sa vizionezi 48 de minute , cred ca ceea ce se afirma este ceva extrem si nu subscriu ei! Vorba ta: echilibrul! Si eu cred ca se poate gasi calea de mijloc…Si desi inca mai caut calea de mijloc optima , stiu sigura ca orice este posibil cu vointa si responsabilizare!

  4. il ascult eu. Nu face acuze, si nici nu ofera solutii. Scrie doar mecanisme de marketind, profit, cifre, efecte.
    E un documentar . Mesajul nu este: vai ce bine e sa facem asa, sau sa nu facem asa, ci arata ce profit au firmele din: .., cum actioneaza la nivelul bebelusilor, cum ajung copii sa zica de pastele in forma de Sponge ca sunt mai bine , desi nu cunosc forma, dar recunosc reclama.
    Totul e marketing, o industrie f. bine pusa la punct. COmpleta. Care se adreseaza copiilor – copii care daca sunt bine convinsi, vor deveni clientii lor pe viata.
    Abia la final arata documente cu recomandarile pediatriei americane de a nu expuna copilul la tv pana la 2ani, si documentele si studiile adiacente.

  5. Vic are cam o ora pe zi de comp / iPod (desene si jocuri), de cumparat chestii nu prea se joaca cu jucarii (ii plac cartile, tevile, apa, trenurile), si daca vrea ceva discut cu el si cateodata ii iau, altadata cand nu am bani, luam mai incolo, nu se supara. Cred ca echilibrul e in functie de copil: daca cere si nu se opreste, nu o sa stai sa ii iei tone de jucarii, nu? Una-doua pe luna creca e rezonabil.

    • noi am impus alta regula. Cumparam de 2 ori pe an. La solduri. Pana atunci, punem intr-o pusculita, si va alege ea ce sa cumpere. ( de obicei mai rotunjim noi pusculita). Intre cele 2 zile de cumparat jucarii, rar ii mai cumpar cate ceva – mic, nimicuri de 2-3 euro.

  6. ba ofera. Dupa minutul 51 prezinta raporturile din viata. F. emotionant spus: legatura mama-copil, legatura dintre copii sunt cele mai importante.

    O sa caut si documentarul cu studiile efectului TV asupra creierului. Nu e ceva nociv, nu omoara nimic, doar ca omul la tv nu mai gandeste la toti parametrii, exista arii ale creierului care dupa 2 minute … intra in stand-by.

  7. ma bucur ca ti-a placut filmuletul… pe mine m-a facut sa imi pun multe intrebari

    • asta e si mesajul filmului- un documentar de informare a cat de puternica e industria de marketing, cat de matura, cum actioneaza advertisingul, si de ce au target copiii, copiii f. mici. Mecanismele de actionare
      Se pare ca in America este mult mai puternica decat in europa de vest.
      Se pare ca franta,belgia,olanda (canale tv care le ujrmaresc, si presa) au mult mai putina publicitate decat romania, si mai putin agresiva. Am inteles ca si nemtii au trecut prin aceeasi perioada, si acum sunt constienti ( discutai cu niste pers. din germania care au renuntat la tv! inlocuind cu activitati outdoor) . Probabil si romanii vor avea nevoie de 30-50 ani de marketing agresiv pana o sa invete ca tot ce are reclama e mai scump decat produsul de la firma concurenta fara reclama.

  8. Eu am suferit in copilarie, pentru ca mama nu ne cumpara jucarii, desi isi permitea. Adult fiind, i-am cumparat copilului mai multe jucarii decat ar fi avut nevoie. De unele nici nu s-a atins.
    Cum ii pot interzice copilului sa stea la calculator, cand eu nu ma pot dezlipi de el?

  9. Bine te-am gasit Arakelian. Interesant si util blogul tau. Referitor ls subiect, consider ca trebuie sa ne adaptam putin si copilului. De ce sa-l frustram cu refuzuri mari sau din contra, sa ii cumparam multe lucruri pe care nu si le doreste? Cred ca echilibrul consta intre dorintele copilului si principiile parintelui, totul raportat si la societatea in care traim. De aici, fiecare isi poate gasi limitele proprii.

    • Echilibrul depinde de fiecare. Il atingem sau nu.
      Ma affecteaza ca nevoia reala este speculata de advertising, de marketing, inducand nevoi artificiale la populatie, inclusiv partea cea mai vulnerabila: copii. Inclusiv in industria alimentara.

      Diferenta am vazut-o cand am plecat din Romania – copii slabi, copii la locul de joaca fara jucarii, copii cu putine haine de cu sigle/simboluri.

  10. Desi americanii nu-s intotdeauna niste exemple bune in ceea ce priveste educatia copiilor, ceea ce mi se pare ok e ca-i invata de foarte devreme sa se descurce singuri. La asta mai contribuie bineinteles si concediul de maternitate de numai cateva sapatamani, nu ca in RO sa stai acas’ cu plodul pana ia bacul. Asa ca cei nascuti/crescuti aici au o fluiditate in miscare la care un emigrant adult de obicei n-ajunge, oricat s-ar stradui (bine, nu-i singurul motiv).

    • si in Be vad copiii mult mai independenti. Ii vad in grupuri, de diferite varste de cercetasi, chiar daca cerceteaza prin oras🙂 De la liceu, aplica pt summer joburi, la 18 ani multi prefera sa se mute cu chirie, inchiriaza aprt/case in grup. La 25 ani e un prag psihologic aici, multi se casatoresc, copii, isi cumpara casa. Realitatea difera de romania, pt ca copiii si-i cresc singuri, nu opteaza multi pt bone, si nicintr-un caz la bunici – in primul rand ca pesnionarea e la 62-65 ani, asa ca nicio sansa sa aiba bunica la dispozitie, dar si pt ca multi prefera dupa pensie sa mai lucreze/faca voluntariat.
      Acesti factori imi dau impresia ca se descurca singuri.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s