arakelian

lumea mea, si-a altora.

Bruxelles-ul, din spatele imaginii turistice (in cuvinte).

4 Comments


Bruxelles-ul, din spatele imaginii turistice (in cuvinte).

Metroul/transportul ofera contactul cu oamenii simpli, oamenii obisnuiti, . Oameni care citesc, oameni care asculta muzica, tineri care vorbesc si care fac blatul, se grabesc sa urce inaintea celor ce coboara dar respecta urcatul si stationatul pe scarile rulante; un amalgam de natii este si aici. Unul mai pitoresc, galagios, sporovicios. La pietele mari, organizate in weekend, amalgamul e si mai mare, condimentat de aromele arabesti,comerciantii marocani, totul in contrast cu zambetul si calmul fermierilor bastinasi.
Lumea care alearga. Cel putin la mine in cartier, alearga in orice conditii. Ploaie averse, ploaie mocaneasca, ceata, vant, la -10 gr dim. alerga un nene in short. Toti alearga, reperul de greutate si dimensiuni e f. jos, slabanogi si muschiulosi peste tot, de imi vine sa renunt la prajiturici.
Dar prajituricile…. Belgia e mai mult decat gaufre si ciocolate. Are o industrie a patiseriei extrem de fin dezvoltata: croasantele simple sau cu tot felul de umpluturi, clatite, dar si tarte, mici si mari prajiturici. O splendoare cremoasa, fructate sau ciocolatoase, multe dulciuri moi, la pahar, frumos stratificate si multi-colorate. Specificul belgian sunt fructele de padure, care sunt folosite diiin beelsug!, contrastul dulce-acrisor facandu-le o bomba calorica prin prisma faptului ca nu ma pot opri…
Ritmul lent. Dupa 1 an,inca ma contrariaza casiera de la Cora care se miiisca alene,cu o viteza de 2 ori mai mica decat cea a echivalentei ei nemtesti, cu o viteza de 3 ori mai mica decat cea a echivalentei ei romanesti. Cat despre soferi, vecinii ardeleni au comentat: “greu se decid, greu” ..
Brocante (echivalentul francezului vide de grenier), sau targ de vechituri, se organizeaza in anumite locuri lunar, in altele 2 ori pe an. Ocazii pt familii de a se debarasa de lucruri ce nu le mai folosesc(haine,farfurii,mobila,jucarii etc),ocazii pt mine de a lua carti cu 1-2-3 euro, jucarii la preturi si mai mici etc. Cel mai mult imi plac aceste mici tarabe de familie cum parintii incurajeaza copiii sa vanda, sa prezinte pret, sa negocieze: 5 la 3 euro, sa calculeze restul.
Transportul. Soferii au orar de ajuns in statii. De obicei il respecta, chiar cu pretul vitezei. Cei de la STIB de fiecare data au lasat autobozul sa poata urca o batrana,sa tarifeze cardul, si au asteptat sa se aseze pe scaun – stiind ca recupereaza secundele pierdute in urmatoarele sute de metri. Avantajul lor este banda cu acces pt autobuze si taxi-uri, acolo unde strazile permit asta. La greve, insa, sunt maestri, or fi greva inventata la francezi, STIB-ul insa a dus-o la perfectiune si nesimtire. Nu e bai, ca soferii din transportul din afara bruxelles-ului,DeLijn, ii intrec. Mai politicosi decat cei de la STIB, saluta persoana care urca, imbracati in camasa si/sau plover cu epoleti, prestanta si mimica serioasa este completata de nebunia lor: la 10s de la plecarea din statie, ei trebuie sa prinda 100km/h.
Comunitatea marocana e puternica aici. Ma uimesc contrastul dintre femeile ce merg cu sotul cu capul in jos, capul acoperit(inclusiv barba) cu cerceafurile lor gri, si povesti de genul: calatoare apostrofata cu un “sale pute” ca are plete in vant, si tranzitul catre lumea vestica: parul acoperit dar blugii cu buric gol si super mulatzi pe fund. parul acoperit dar cerceii sunt ostentativ scosi la vedere sa se vada perlele, mame cu 2-3 copii de mana dar telefonul bagat in batic, sa poata vorbi la el non stop, copii multi-multi, galagiosi dar ascultatori, totul pana la o adolescenta care in statie si-a deschis poseta si a inceput sa isi scoata cele 2 baticuri si sa si le prinda pe cap cu miscari rapide si precise de clar-cunoscatoare; sau mersul lor la scoala impreuna cu o matusa, unde nu vorbesc cu absolut nicio persoana…matusa fiind cea ce vorbeste.
Romani sunt peste tot, de toate tipurile. Mai ales cei de jos, care se fac bine remarcati: in metrou cantand/vorbind pe strada tare,injurand ca doar cine ii intelege?.
Chinezii. COmunitatea asiatica e bine reprezentata aici. Chinezii, muncitori, dedicati, exemplari, educati docili si cu norme f. clare. Copiii lor, ca orice alti copii: galagiosi, alearga, sar. E suficient ca parintii sa le spuna o singura daca cateva cuvinte, si, docili (ca asa le-o fi educatia) se executa.
Italienii. Vorbesc vorbesc vorbesc vorbesc…
Cainii. Una din primele observatii care mi le-au facut coelgii de munca, e sa nu permit NICIUNUI stapan sa isi lase in urma rahatul de la caine si sa ii atrag atentia sa si-l ridice. Gluma lor a fost ca poate l-au uitat, si au nevoie de el… Caini vagabonzi nu sunt. Dar vulpea maidaneza este peste tot!!

Va urma, Bruxelles-ul in poze.

4 thoughts on “Bruxelles-ul, din spatele imaginii turistice (in cuvinte).

  1. he he8 sa vezi tu marocanca care umbla in valuri pe strada si seara se duce la Yser, isi trage fusta scurta si toace si se joaca de-a prostituata!😀

    • haha, pe asta nu o vazui😀. Citisem undeva ca sub valuri si privirea in pamant exista probabilitatea sa fie ditamai sectaculoasa lenjerie😉 dar pana nu vad, nu cred🙂

  2. superba descriere…superba !

  3. Ai descris foarte bine orasul :)) Ghid turistic scrie pe tine :)))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s