arakelian

lumea mea, si-a altora.

Intre 2 lumi

5 Comments


In liceu, la intrebarea de ce dau la facultatea asta, raspundeam sec: sa plec de acasa.
Si am plecat.
SI asta a fost momentul desprinderii – si primul pas pe podurile suspendate dintre 2 lumi. Prima rupere mi-a fost simpla si mult visata, libertatea vietii de camin a acoperit lipsa echilibrului si linistii copilariei. A 2a rupere, a fost mai grea – mi-a luat vreo 2 ani pana m-am integrat in Bucuresti, pana mi-am facut prieteni, pana am capatat incredere, invatat sistemul, si mai ales sa pierd acshientul si intrebarile “esti din basarabia?” “vorbesti ruseste?” etc.
Cel mai greu mi-a fost cand mi-am dat seama ca m-am rupt de ortodoxism, si de fapt, de lumea pioasa de duminica dupa amiaza din biserica, si timpul alocat meditatiei. Am fost la un prag de depresie, cand mi-am recunoscut ca eu nu mai sunt un bun crestin, d’apoi un ortodox.
Si evident, am uitat, m-am schimbat, adaptat, si integrat si aici.
Si iar am plecat. De data asta, sunt mai aproape de Moldova decat ma asteptam🙂, am descoperit mult accent moldovenesc, de Botosani, de Vaslui, de peste Prut. Ma apropii cu drag de unii din piata/metrou, sa le sorb vorbele din dulshele grai moldovinesc, desi de unii ma indepartez pt ca acshentul nu se suprapune cu limbajul ce nu e chiar pe placul meu. Le ascult plangerile, comentariile,le ador barfele, deja stiu salariile unui simplu muncitor sau cat ia o tanti ce face niste menaj pe ici pe colo, cat de putin primeste o asistenta proaspat venita, dar ca la vreo 2 garzi in plus, mai primeste 250 euro pe luna in plus, etc.
Inca compar, inca analizez, dar ma simt mai aproape de casa. Mai aproape decat m-am simtit in primii 5 ani de Bucuresti.

Citeam intr-un articol, despre emigranti, de riscul de a ramane suspendat intre cele 2 lumi, cand strugurii sunt prea acri unde au ajuns, dar nici inapoi nu au curajul sa dea. Cica asta e o forma de depresie…cand compari si evident, totul e gri, si in urma, si inainte, cand nu te mai regasesti. 2 prieteni mi-au zis ca au avut pragul asta fix la 2 ani. Unul nu si-a prelungit contractul de munca, celalalt inca nu are curajul sa intrerupa contractul de munca.
Am avut si eu momentul asta, de cumpana, dupa 2 ani de Bucuresti – cand am cautat sa ma intorc in Iasi. Apoi am decis si taiat drastic legaturile din urma: cat traiam cu nostalgii, si cautam fuga inapoi, nu am reusit sa ma integrez complet. De fapt, atunci mi-am recunoscut mie ca nici nu am facut tot posibilul pt asta.

Sa videm cand o sa am curajul acum sa tai – ca inca imi petrec si planuiesc timpul numai cu romani.
Si sa videm cand o sa reusesc sa leg ceva legaturi cu bastinasi🙂 (ca astia is rara avis pe aici).

Si am mai realizat ceva. (realizat e mult spus, mi-am recunsocut mie). Pe unde am fost, m-a incantat nu neaparat locul respectiv, ci mai ales imprejurimile, si accesul imediat spre alte locuri. De fapt, sublimul Bucurestiului nu au fost bucurestenii sau orasul propriuzis, ci imbinarea intre primavara in Primaverii, toamna pe Jepii Mici, iarba din Mogosoaia .. etc. Iasi-ul prin gradina botanica si stadutele pietruite/in panta din Copou, Bruxelles-ul cu reteaua de transport impecabila, ajungand imediat si aproape oriunde vrem.

Analiza matematica:
Plecari
– 5 ani -la 200km
-10 ani -la 500km
– ? ani voi sta aici -la 2000km

Va urma. Ce va urma??

5 thoughts on “Intre 2 lumi

  1. Incerca si o plecare la 10000km🙂
    E ciudat si complet nelalocul lui cred, dar dupa atatia ani, inca nu simt nevoia revederii locurilor natale. Cand ma paleste nostalgia deschid ziarele. Si yahoo messenger. Si facebookul. Si imi trece🙂

  2. Mie nu imi trece,Neuroane.Poate si datorita faptului ca sunt la doar 3550 km de casa,adica trei zile lejer cu masina,in fiecare an in august.Cat despre depresie,Arakeliana,trebuie sa-ti pui o simpla intrebare complexa:Am la ce sa ma duc in tara?Daca ai,du-te.Daca nu,nu.Daca-ti permiti un bilet de avion in fiecare concediu,du-te macar 7 zile,macar sa-ti incarci bateriile,daca simti nevoia.Eu o simt:ma duc cu masina incarcata de carti de aici,cateva cadouri pentru parinti si soacra,fac o cura de nani de vreo trei zile,mergem fo’ doo zile la Bucuresti sa platesc impozitul la casa(ca altceva nu vede statul ala de la mine🙂 ) si abonamentul pe un an la sateliti si gata.Restul?Pescuiala,joaca cu pisica si cu cainii in iarba,stat cu mama in brate si chibitat tata cand face gratare…..de-astea.Apoi umplu iar masina cu carti si revin pentru un nou an.
    Dar mai constat ceva la tine:tu chiar te plictisesti acolo;ce faceti,de fapt,tu si prieteni romani?Cum va masacrati timpul petrecut impreuna?Si eu locuiesc cumva izolat de restul prietenilor,dar nu scapam nici o ocazie sa ne ciocnim la ceva.Offff……ca nu au belgienii tai nevoie de un emigrant destoinic ca mine,ca ne mutam acolo in secunda doi🙂.Sa fi vazut tu atunci dixtractie.Misteaux sau ce???

  3. Imi trece Dongabone, pentru ca trebuie sa-mi treaca.
    Ce dragut esti cu “simpla intrebare complexa”🙂 Dar vezi tu, iti incarci bateriile dar iti faci si nervii pulbere pe acolo in acelasi timp. Daca dupa ce tragi linie iesi pe plus, e perfect.

  4. dane, eu is la fel de neuroanchilozata ca vecina noastra de peste ale mari mari🙂 Am fost 3.5 zile in Buc, am avut o lista incomensurabila de lucruri de facut, alergaturi, de luptat cu statul, etc. A fost obositor, mi-a luat o sapt. sa imi revin dupa aia😀

    Nu prea am ce sa ma traga in urma. S-a dus acea liniste din copilarie, de fapt copilaria mea s-a terminat cam pe la 10 -12 ani, asa. Revolutia, decesul bunicului, certurile pt o palma de pamant, instabilitatea si invidiile, alcoolul si agresivitatea crescuta au dus ca inainte de 18 ani sa imi doresc sa plec. Am revenit de cateva ori in urma, in speranta ca s-au linistit – de fapt, doar eu ma linistisem, si probabil decantasem si uitasem din factorii care m-au facut sa plec. Intoarsa, fie si pt 2-3 zile, am revenit fix in aceeasi atmosfera care m-a facut sa plec. Si asta a fost de fiecare data!!! Vacantele din anii de facultate mi-a aratat lipsa de posibilitati din oraselul de provincie, concediul petrecut iapoi in Iasi, dupa 1-2 ani bucuresteni, cand aveam 25 de ani, mi-a aratat inca o data ca o simpla ninsoare ma poate izola si innactiva; cele 3,5 zile de octombrie petrecute in Buc. mi-a adus crize alergice puternice de care uitasem si nervii pe bigudiuri din lupta cu birocratii…

  5. dongabone, mai am prieteni in urma. Buni, greu e fara ei, iar skype-ul nu tine loc de caldura umana. La mine insa compenseaza ca sunt aici cu sot, piticanie, si asta umplu timpul🙂
    despre timp cu prietenii locali, ne videm in weekenduri, iesim prin shentru, orashele, targuri, parcuri mai greu acu ca ploua.

    Si sa zic primul lucru care nu imi place si nu stiu cum ma voi adapta la belgia: din noimebrie, ma trezesc pe intuneric, si ma intorc de la munca pe inserate/intuneric. Asta nu imi place – si tot visez la concedii. Probabil ca nu am avut conecdiu de 2 ani, se simte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s