arakelian

lumea mea, si-a altora.

Si… am plecat

11 Comments


Si… am plecat.
Mai pe coate, mai grabish, fusei la 2 interviuri peste tari, nu peste mari, m-au sunat a 2a zi sa imi zica ca ma vor, si.. iata-ma emigranta. Sau fugara. Sau emigrant. Sau ziceti cum vreti. Eu ma simt aproape de casa, de noua casa.
Vestea ca m-au acceptat a picat cu tot cerul pe mine. Desi ne doream de mult timp, desi planurile si research-ul despre emigrare si tarile unde ne-am putea integra au inceput de acum 2 ani, vestea ca … ACUM E MOMENTUL a fo dura… un impact socant. 2 zile am fo UP, printre nori, nu am dormit, nu am mancat, cu liste, calcule, discutii toata noaptea; a 3a zi DOWN, de oboseala vedeam pe forumuri numai lucrurile negre, de m-a busit plansu la munca; am decis ca sa incepem pregatirile, am anuntat familia, si gradinita ca gata. Asta e. Plecam. PLECAM.
Vic. a scos un onorabil caiet nou, cu prima pagina: Operatiunea varza de Bruxelles. Pt ca suntem varza, la propriu. Scriam si taiam actiunile Prio 1, Prio 2, Prio 3, mutam de ici colo, aduceam si scoteam din lista pasii de facut. Pana la urma, am decis ca eu sa plec prima, sa stau la o prietena (sa ii dea Dumnezeu sanatate!!! ei si sotului), sa caut de inchiriat si sa vina in cateva sapt si tati cu piticania. Asta era varianta cea mai ieftina. Varianta cea mai scumpa, ar fi fost sa ne mutam toti 3 din prima intr-un hotel ieftin, si dupa 2-3 sapt in care sa cautam aprt. unde sa ne mutam, si abia atunci sa ne trimita cineva din Ro, cu Atlasib-ul toate cele impachetate; dar astfel estimasem ca vom cheltui im plus cam 1000 euro. Banii astia…
Impactul cel mai dur pt mine, ca mama, a fost sa las piticania de 3 ani la 2 zile de la aniversare la… 2000 km distanta.
Brr.
Greu.

Si am impachetat. Si respachetat, mutat dintr-o cutie, pus in alta geanta, etc.
Am realizat ca am bagat intr-o singura valiza toate hainele mele, plus o lenjerie de pat, pantofii, si cosmeticele. Daca mi-o pierdeau Wizz-u… om eram. In curu gol😀 Mai am in Ro, cu 2 rochii de seara, 1 pereche sandale, 2 pardesie si geaca de iarna, bocancii de munte si… cortul. Not so funny, indeed😉

Aici e o alta lume. Mai buna. Cu lucruri care merg perfect si lucruri care nu merg perfect, dar cand trag linia , iese pozitiv. Si incep sa ma simt la mine casa e aici, ba chiar ma intreb cum traiam inainte? Nu stiu, m-am snob-it peste noapte?

Am cautat aprt. Daca nu as fi avut unde sa stau, as fi luat primul aprt vizitat, liber, frumos de altfel, proprietarul tres gentile, dar tinand cont de sfaturile prietenei, vazui apoi ca era intunecos, nu avea nici un fel de expunere “en plein soleille” si “sans belle terrasse”.
Mai mai cautat inca 2 zile,si am gasit si minunea, undeva spre nord-est, aproape de aeroport,zona verde, cu gradinita pt piticanie aproape, si acel belle terrasse mult apreciat. Nu radeti de snobism, dar pt ca chiria e pe termen de ani, si aprt. sunt nemobilate, a meritat cautatul inca un pic.
Noua casa, e intr-o zona verde. Mare contrast dupa statul in Berceni, pantelimon, Militari, Giulesti… brazi la geamurile de la dormitoare, ciripit de pasarele la bucatarie si living … o sa argumentez cu poze. Curand.

Pe zi ce trece, descopar ca am sechele. Inca compar: sandvish-u era mai scump si mai mic in ro; inca trec strada partea celalalta numai sa nu circul pe langa tufisuri pt ca am frica sa nu sara caiini vagabonzi al mine (aici nu am vazut decat 1 caiine fara latz, si ala era intr-un parc ferit, si cu stapana alaturi), o singura pisica pe o pajiste. Si multe rate, gaste, lebede. Si un curcubeu intr-o fantana arteziana- fenomen specific la aer curat, si bineinteles apa curata.

Sunt si tigani aici, unele fuste le recunoscui, dar le-a recunoscut si un politist si le-a intrebat de sanatate sia cte; mai sunt si arabeti – unu m-a oprit sa ii dau tel. sa sune la un nr care mi-l intindea pe o vedere – m-a bushit rasul, vin din Romania, am antrenament cu din astia:)

Desi nu stapanesc bine limba, m-am inteles co oamenii. Adica la banca, agentii imobiliare, vizionari etc – vorbesc si ei fr. rar ca mine tocmai pt a-mi fi clar. mi s-a intamplat si ceva uimitor, stateam confuza cu harta in fata unui ING, si o masina (scumpa!) opreste si ma intreaba “Vous recherchez le nom de cette rue??” I-am raspuns, merci, j’ai trouve la banque, mais je suis pas sure que est l’office recherche. De oamenii cu buna intentie sunt uimita. De tigani stiu sa ma feresc – am antrenament de Bucuresti🙂. Si culmea, asa mi se pare normal. Asta e normalul incare ma simt bine si in care vreau sa creasca piticania.

11 thoughts on “Si… am plecat

  1. Nu,nu te-ai snobit peste noapte.Pur si simplu ati inceput sa traiti normal.Si ghici ce?O sa fie din ce in ce mai bine.Sa fiti sanatosi,bine ati venit pe planeta Europa,sa va traiasca piticania si hai!,fuguta in blog-roll la mine.😉

  2. Succesuri🙂 si pupici🙂 tine-ma la curent😀

  3. la curent? deschid 2 usi / geamuri, si facem curenti🙂

  4. Multa bafta in “alta viata”, asta care e aici si acum, sa fie usoara si lina acomodarea!

  5. Felicitari! Si mult succes!

  6. Felicitari! Asta ti-ai dorit. Doamne ajuta sa mearga struna!

  7. va multumesc pt urari!

  8. Foarte fain🙂.

    Pentru apartamentul ala cu belle terase va invidiez. Si cum? Nu va fugareste nici un cine? O sa va ingrasati! :-p

  9. Cleo scumpa, ti-am tinut si iti tin pumnii sa va iasa totul cum e mai bine, sa va acomodati repede si apoi sa vezi ce inseamna LINISTEA SUFLETEASCA pe care o ai traind intr-o tara civilizata!!

  10. vezi daca ai tot zis,,succesuri”? ai ajuns la Bruxelles… Acum repet si eu, poate-poate…

  11. deci ca bona, iti gasesc io job aici😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s