arakelian

lumea mea, si-a altora.

Marile Nu-uri din sufletul unui parinte-preluare de la o mamica nemaipomenita

3 Comments


Am fost impresionata de cat de bine sintetizate sunt greselile cele mai grave intalnite la parinti:

1. NU loviti copilul si nu va autoconvingeti dupa aceea ca ati facut-o pentru a-l educa sau pentru a-l invata ca nu e voie sa faca nu stiu ce! A lovi un copil este intotdeauna un act de violenta si nu unul de educatie. A lovi un copil este intotdeauna o agresiune care are de-a face cu adultul ce nu se poate stapani si niciodata cu copilul nevinovat.

2. NU mai dati denumiri de genul “the terrible twos”, “Trotzphase” sau mai stiu eu cum perioadei in care un copil incepe sa-si manifeste personalitatea! Faptul ca adultii isi pierd incet controlul asupra copilului este pozitiv pentru dezvoltarea copilului. Apoi, uneori copilul pune in act ceea ce nu este in ordine intr-o familie. Daca nu va convine comportamentul lui, priviti-va autocritic in oglinda pe care el v-o aseaza in fata ochilor! Copilul nu face “figuri”, nu este “rasfatat”, nu este nici dl. Goe si nici nu face nimic ca sa va provoace sau ca sa va enerveze, el in primul rand ii imita pe adultii din viata lui si in al doilea rand doreste sa invete sa faca lucrurile in conformitate cu propria lui personalitate si individualitate. Daca-i aratati respect si il tratati cu “demnitate egala” (Jesper Juul), copilul va coopera intotdeauna cu placere si bucurie. Daca tineti neaparat sa controlati ceva, controlati-va pe voi insiva.

3. NU vorbiti DESPRE copil cand dialogati cu acesta, vorbiti CU el! Nu vorbiti despre EL cand dialogati cu copilul, ci vorbiti despre VOI. Practicati limbajul personal!
Gresit: “Vai, ce rau esti, de ce faci asta?” sau “Ma dezamagesti cand te comporti asa.”
Corect: “Ma deranjeaza cand faci asta” sau “Nu-mi place/nu suport sa te vad ca faci asta.”
Ambele situatii duc la acelasi rezultat: copilul va incerca sa schimbe ceea ce-l deranjeaza pe parinte. Numai ca in a doua varianta el o va face fara sa se simta vinovat sau inadecvat sau inferior, ci pur si simplu pentru a-i face pe plac parintelui care e sincer si autentic si isi arata sentimentele fara a pune copilului in carca raspunderea pentru ele. Copilul nu provoaca niciodata nici un fel de sentimente neplacute ale adultilor, cel mult el pune degetul pe o rana deja existenta. Priviti intotdeauna in interiorul vostru daca vreti sa aflati raspunsurile corecte!

4. NU (mai) obligati si nu (mai) pacaliti copilul sa manance! NU desconsiderati instinctele si adevaratele nevoi fizice ale copilului, pe care acesta (inca!) le cunoaste mai bine decat voi! NU il invatati pe copil sa manance nici mecanic, nici de dragul lui mami sau al lui tati sau al lui buni sau al purcelului! NU va definiti voi insiva in calitate de parinte prin cantitatea de mancare pe care o ingurgiteaza copilul! Ascultati-l pe copil si luati-l in serios, astfel il veti vatama pe termen lung, relatia cu mancarea este definitorie pentru sanatatea lui!

5. NU incepeti prea devreme cu educatia sfincteriana! Nu subestimati importanta acestui aspect al dezvoltarii umane! Din perspectiva psihanalitica, Franz Alexander scrie urmatoarele: “Prima crima pe care o comit oamenii asupra unui suflet nevinovat de copil tine de imperativele ‘curateniei’. Sub dominatia justitiei criminale familiale, copilul simte pentru prima oara represaliile mediului inconjurator fata de instinctele lui primare. Pe buna dreptate vorbeste Sandor Ferenczi aici despre morala sfincteriana ca despre inceputul si baza fiecarei morale. Pentru anumiti criminali care blocheaza orice acces la persoana lor, modelul mental poate fi imaginea unui bebelus care troneaza pe toaleta si opune o rezistenta masiva tuturor influentelor exterioare, astfel triumfand intr-o situatie suverana in care in sfarsit se simte superior adultului. In clipa cand copilul opereaza pentru prima data activitatea de inhibitie sfincteriana, el face primul pas decisiv in adaptarea la mediul inconjurator. El creeaza intr-un aspect al personalitatii sale o instanta interioara de inhibitie care cere imperios de la personalitatea lui ceea ce pana atunci ii cerea lumea exterioara… Un dezechilibru sau o tulburare a acestui proces de adaptare poate constitui baza unor dezechilibre ulterioare in adevarata adaptare sociala, deoarece aceasta dresura intru curatenie poate fi modelul inhibitiilor instinctuale ulterioare.”

6. Nu incercati sa pareti perfecti in fata copiilor! Copiii au nevoie de parinti reali, autentici, nu de zombie fara emotii si fara viata interioara. E mai bine sa realizeze ca si adultii fac greseli si nu au intotdeauna raspunsul la toate, copiii trebuie sa cunoasca si ambiguitatile vietii, astfel invata si ei pentru mai tarziu ca viata nu e intotdeauna doar alb sau negru.

7. NU faceti copii ca sa va umpleti viata (altminteri goala)!! Un copil nu este un surogat de traire proprie, un copil nu este nici scopul nici “oxigenul” vietii nimanui (ai auzit, Dida?), un copil nu este un instrument, un obiect de joaca sau de dresat, un copil este o fiinta separata, individualizata, cu nevoi si sentimente proprii care trebuiesc respectate ca atare.

8. NU il faceti responsabil pe copil pentru propria voastra fericire sau nefericire!! Un copil nu are nici o raspundere si nici o obligatie fata de voi, problemele voastre sunt exclusiv ale voastre si se cer rezolvate exclusiv de voi! Iar asta pana la ultima rasuflare!

9. NU va comportati fata de copiii vostri ca si cum ati fi VOI niste copii rasfatati! Nu proiectati asupra copilului vostru sentimente pe care voi le-ati reprimat la voi in propria copilarie si acum simtiti nevoia sa le anulati si la copilul vostru!! Ma refer la manifestarile de sensibilitate, teama, retinere, dorinta de a fi altfel decat il vor cei din jur etc. Copilul vostru nu este “rasfatat” sau “dl. Goe” decat daca VOI faceti greseli majore. Faptul ca factura vine cu intarziere nu va micsoreaza responsabilitatea!

10. Nu va tratati copilul ca si cum ar fi o extensie a persoanei voastre! Nu incercati sa traiti cu procura viata copilului vostru, un copil nu este premiera unei vieti noi pentru voi dupa ce ati ratat toate reprezentarile din teatrul propriu! Nu incercati sa-l controlati si sa-i ghidati personalitatea dupa criteriile voastre!

11. Nu cautati la copilul vostru iubirea pe care nu ati primit-o de la propriii parinti! Este o incercare egoista si narcisista si inutila.

Sarutmana, Feli.

3 thoughts on “Marile Nu-uri din sufletul unui parinte-preluare de la o mamica nemaipomenita

  1. Ceau😉
    Pentru ca vrem o iarna plina de zambete, ne-am gandit sa lansam campania “Un zambet pentru tine” la nivel national. Planul e sa impartim zambete prin oras si vrem sa fim cat mai multi, pentru cat mai multe clipe de bucurie!

    Mai multe detalii despre campanie gasesti aici: http://zambesc.lumebuna.ro/2009/11/campania-nationala-un-zambet-pentru-tine/. Tot aici sunt si niste bannere pe care le-ai putea adauga pe blog-ul tau pentru a le spune si prietenilor tai despre aceasta initiativa. Te asteptam pe 5 decembrie, la ora 14, sa imparti voie buna alaturi de noi.

  2. Super🙂.

  3. Dupa Juul “NU” e varsta independentei, in care copii devin independenti si parintii incep sa nege…

    Multumesc pentru articolul tau! Multe salutari,

    Raluca Jacono – Familylab.at

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s