arakelian

lumea mea, si-a altora.

de pe meil culese (sarutmana Emilian) – jos televizorul!

2 Comments


Viata de familie si televizorul

Influenta negativa a televiziunii in viata familiei contemporane se exercita sub mai multe forme. Forta disolutiva a televiziunii se manifesta atat direct, prin promovarea avortului, a libertinajului sexual, prin limitarea intelegerii relatiei de dragoste la satisfacerea mecanica a placerii sexuale, cat si indirect, prin promovarea unei vieti lipsite de griji, comode, cu mult confort si multa distractie, pentru care familia sau copiii ar putea constitui un serios impediment, in general, intreaga atmosfera a lumii micului ecran este potrivnica unei vieti normale de familie. Sa urmarim insa ceva mai sistematizat care ar fi principalele probleme pe care televiziunea le creeaza familiei din zilele noastre.

1. Timpul petrecut de membrii familiei in jurul televizorului este un timp mort pentru existenta acesteia. In loc sa se sprijine reciproc, sa se completeze unul pe celalalt in treburile casei, membrii familiei se uita la televizor. Nu numai ca activitatile casnice intra in criza – femeia nu pregateste la timp mancarea, barbatul nu repara ceva sau nu face cumparaturile -, dar membrii familiei nu mai au nici ragazul de a comunica spre a-si impartasi problemele, grijile sau implinirile, de a se sfatui unul cu celalalt, de a gasi sprijin si mangaiere.

Masa in familie, eveniment central in existenta cotidiana a acesteia, un moment al impacarii, al comuniunii, al comunicarii si al multumirii, a fost inlocuita cu luatul mesei in fata televizorului. Chiar si atunci cand intreaga familie este prezenta, uitandu-se la aceeasi emisiune, fiecare se afla departe de celalalt, cu mintea plecata in lumea de pe micul ecran. Nu mai este deplina nici bucuria femeii ca mancarea pentru care s-a ostenit cu dragoste a placut sotului si copiilor, nici a barbatului ca se afla in mijlocul familiei sale, avandu-i pe toti imprejur, nici a copiilor ca se afla alaturi de parinti. Masa in fata televizorului este cel putin un motiv de indiferenta sau de lipsa de respect pentru celalalt, daca nu chiar o pricina de irascibilitate, de dezbinare si cearta pe marginea emisiunilor urmarite.

2. Starea de fericire este o realitate subiectiva. Oamenii pot sa aiba bani, bucurii, succes, sa fie chiar iubiti, si totusi sa se considere nefericiti. Totodata, exista oameni saraci, cu probleme, cu griji si chiar lipsiti de o afectiune deosebita care se considera fericiti sau, oricum, mai fericiti decat primii. Nu vom aborda aici dimensiunea religioasa a problemei, ci vom lua in discutie doar unul dintre cele mai importante aspecte privind sentimentul de fericire sau nefericire pe care-l traiesc oamenii.

Omului nu-i este de ajuns ca traieste bine, ca se simte multumit de situatia in care se afla sau de oamenii din jurul sau pentru a se considera fericit. El are nevoie de confirmarea ca intr-adevar situatia pe care o traieste este una fericita, demna de ravnit. De aceea el compara permanent ceea ce i se intampla cu modelul pe care-l are in minte sau cu ceea ce vede in jur. in acest context, televiziunea joaca un rol nefast in viata oamenilor. Ea devine termenul de comparatie pentru cei mai multi telespectatori, deoarece pe micul ecran se configureaza modelul de om fericit. Aici incepe drama omului contemporan. Orice ar face, el nu poate realiza in chip desavarsit prototipul lumii TV. Si, chiar daca se presupune ca reuseste acest lucru, constata cu amaraciune ca inca nu a ajuns la fericire. Aceasta nu inseamna insa ca va constientiza faptul ca modelul prezentat la televizor sau cel furnizat de nihilismul culturii de consum nu este viabil. Care este oare rezultatul acestei permanente raportari a telespectatorului la modelul propus de televiziune, care sunt consecintele acestui fapt pentru viata familiei contemporane?

Viata de familie apare arareori pe micul ecran, cu toate ca, in realitate, in jurul acesteia se configureaza in chip firesc existenta majoritatii oamenilor. Familia si intamplari legate de viata acesteia, prin insasi natura lor, sunt socotite subiecte foarte putin potrivite pentru a fi mediatizate. In emisiunile de divertisment, sportive, de stiri, in talk-show-uri sau in programele politice, familia nu-si gaseste locul sau, chiar daca este amintita, apare intr-o ipostaza senzationala, electorala sau, oricum, maladiva.

Prezenta familiei devine sesizabila, mai cu seama, in filme, in special in seriale sau telenovele. Din pacate, nici aici telespectatorilor nu li se ofera posibilitatea de a cunoaste o viata normala de familie. Familia obisnuita, simpla, nu are nimic spectaculos, pentru a putea atrage atentia telespectatorilor. Astfel, chiar si atunci cand familia apare intr-un anumit context pe micul ecran, aceasta nu va avea decat putine elemente care sa o identifice cu o familie normala.

3. In familia de pe micul ecran, oamenii au mai mult timp liber si mai multi bani, si se distreaza aproape tot timpul. Traiesc intamplari senzationale, fascinante povesti de dragoste, emotii puternice. Traiesc mult mai intens, nu au timp sa se plictiseasca si sa se uite la televizor, caci trebuie sa actioneze.

Telespectatorii care au aceasta lume drept model cand revin la atmosfera propriei case vor constata izbitoarea diferenta care exista intre cele doua lumi. Propria viata de familie pare cenusie, apasatoare, plictisitoare, cu probleme, griji, lipsuri si chiar cu neintelegerile inerente unei vieti normale, in comparatie cu intamplarile extraordinare, cu viata deosebita pe care telespectatorii isi inchipuie, prin prisma televiziunii, ca o duc altii.

Apare astfel un cerc vicios: problemele se acutizeaza tot mai mult, proportional cu timpul dedicat vizionarii caci viata de familie devine tot mai saraca, iar oamenii se vor simti din ce in ce mai mult indreptatiti sa caute cu jind la ideala lume fictionala. Comparatia vietii personale de familie cu cea stralucitoare, traita pe micul ecran, devine astfel o sursa permanenta de nemultumire si frustrare, cadru prielnic pentru aparitia tensiunii si neintelegerilor familiale.

4. Membrii familiilor de pe micul ecran sunt independenti unul fata de celalalt. Activitatea filmului este centrata aproape intotdeauna pe ceea ce ii individualizeaza pe acestia – interesele, cariera, aventurile fiecaruia. De aici telespectatorul, femeie sau barbat, invata sau isi insuseste acea mentalitate in care obiectivele si interesele individuale sunt separate de cele ale familiei. Aceasta atitudine prin care telespectatorul incepe sa acorde mai multa importanta nevoilor, intereselor si satisfactiilor individuale, decat celor comune, ale familiei, este una dintre principale cauze ale divortului in lumea moderna. Fiecare cu cariera lui, cu banii lui, cu preferintele, cu programul, cu prietenii lui, cu propriul ego, incat pana la urma sotii se trezesc ca au mai multe lucruri care ii separa decat ii apropie.

5. O alta frustrare pe care o naste televiziunea este produsa de comparatia, uneori chiar inconstienta, pe care telespectatorii o fac intre propriii soti si eroii micului ecran. Barbati sau femei, draguti, sarmanti, fermecatori, aproape intotdeauna foarte sexi, bogati si puternici, gata sa satisfaca placerile partenerului, ii pun in stare de inferioritate pe bietii soti sau pe sotiile care, in chip firesc, nu pot concura cu un personaj fictional, interpretat de un actor tanar, bine machiat si retusat cu ajutorul tehnologiei video, care traieste si se pregateste numai pentru a intruchipa idealul, a forma o imagine cat mai perfecta. Acest erou fictional care patrunde si ia proportii in imaginatia telespectatorilor este cel mai mare dusman al vietii de familie. Cu el se savarseste prima oara adulterul si, adesea, tot el este cel care impinge in viata cotidiana persoana respectiva catre adulter.

6. Dorintele inoculate de televiziune, in special prin publicitate, se transforma in mintea telespectatorilor in zid despartitor intre barbat si femeie sau in pricina dge tensiune si scandal. Dorinta de lucruri, bani si placeri cultiva in special instinctul posesiunii, egoismul si individualismul, si prin aceasta slabeste relatia cu celalalt. Omul isi transfera treptat orizontul de implinire de la comuniune, iubire fata de cel de langa el, de la bucuria de a fi impreuna cu sotul sau cu copilul, la universul obiectelor si al placerilor egoiste, o realitate care – in versiunea TV – este vrednica de dorit. Masinile, hainele scumpe, distractia, confortul, luxul de la televizor nu sunt la indemana oricui. De aici incep sa apara nemultumirile si reprosurile.

7. Televiziunea joaca un rol principal in normalizarea relatiilor sexuale in afara casatoriei, a adulterului, a perversiunilor sexuale si a divortului. in telenovele, spre exemplu, relatiile sexuale sunt de 24 de ori mai frecvente in afara casatoriei decat cele intre soti sau 94% dintre intamplarile erotice se desfasoara intre persoanele necasatorite. De asemenea, adulterul si divorturile abunda, depasind cu mult rata celor din realitate. žDe ce sa te mai straduiesti sa-ti pastrezi fidelitatea fata de sot sau sotie cand placerea o poti obtine si in alta parte sau cand toata lumea procedeaza la fel?” sugereaza televiziunea prin falsa realitate pe care o promoveaza.

8. In conditiile in care sotul sau sotia isi vor hrani simturile si imaginatia prin vizionarea materialelor erotice sau pornografice, criza farriiliala se va acutiza extrem de rapid. S-a putut constata anterior ca vizionarea acestora genereaza, dupa numai cateva saptamani, mutatii vizibile in mentalitatea indivizilor. Nemultumirile sau frustrarile privind persoana celuilalt si chiar propria persoana, slabirea fidelitatii, a dorintei de a avea copii sau de a intemeia si a sustine o familie sunt consecintele directe ale vizionarii materialelor erotice si pornografice. Placerea devine personajul principal in viata oamenilor dependenti de astfel de mesaje. Daca pentru o asemenea persoana placerea va putea fi gasita si in afara casniciei, o placere lipsita de responsabilitati, facila si seducatoare, atunci aceasta alegere devine foarte probabila.

Televizorul, dupa cum demonstreaza Maria Winn, este un strain care patrunde in casele noastre si care, insinuandu-se in viata fiecarui membru al familiei, reuseste sa-i indeparteze pe unul de celalalt. Televiziunea este mai mult decat o persoana: este o lume cu care ne imprietenim, impreuna cu care petrecem adesea mai mult timp, in care investim mai multa afectivitate decat in cei apropiati. Lumea TV ne revendica numai pentru ea si permanent ne sopteste, ne sugereaza cu subinteles ca exista o alta viata care merita sa fie traita decat cea a monotoniei familiale, iar noi meritam aceasta fericire.

Procesul de transformare a omului asezat zilnic cateva ceasuri in fata televizorului este unul de natura cvasistatica. Adica suficient de incet pentru ca in fiecare zi oamenii sa apara ca si neschimbati, identici cu ei insisi. Efectele mici, cumulate pe parcursul timpului, fac ca dupa cativa ani sa se ajunga ca oamenii sa nu se mai poata intelege, sa nu se mai recunoasca unul pe celalalt. Ei nu mai sunt ei insisi cei din trecut, ci un produs al formarii sau al alienarii mediatice. Astfel, incet-incet, aceasta voce, care prin toate imaginile ce ne patrund in minte devine din ce in ce mai convingatoare, ne va face sa ne simtim tot mai indreptatiti sa ne revendicam o viata mai comoda, cu mai multe placeri si mai putin efort.

Celalalt, sotul sau sotia, in masura in care nu ne poate oferi aceasta viata sau care constituie o piedica in dobandirea “libertatii” sau a placerilor va fi receptat, chiar daca numai la nivelul inconstientului, ca un potential dusman. Daca despartirea nu este posibila din cauza copiilor, a mediului social sau din alte cauze, atunci individul se va simti indreptatit in sufletul sau sa se poarte urat si violent cu cel de langa el (sotul sau sotia), sa se razbune pe el pentru esecul, starea de nefericire indusa, de altfel, prin mass-media. Chiar daca nu vor divorta, viata familiei ajunge adesea sa fie un adevarat cosmar. Fantasmele placerilor neimplinite sadite de televiziune in mintile telespectatorilor fideli devin astfel cei mai mari dusmani ai vietii de familie si, in ultima instanta, ai oamenilor pe care ii stapanesc si ij nelinistesc permanent.

Avand in vedere toate acestea, reprosurile, cearta, violentele verbale si fizice vor deveni tot mai frecvente si mai grave in viata familiei configurate in jurul televizorului si a valorilor acestuia, mai cu seama pe fondul irascibilitatii si nervozitatii generate de viata stresanta a omului contemporan. Acest comportament se incadreaza, de altfel, in atmosfera generala a dramei TV. Prin acest comportament, telespectatorii au sansa sa-si transforme propria viata intr-o scena, sa se simta pentru cateva clipe eroii propriei telenovele. in astfel de conditii, despartirea poate deveni iminenta, in special in contextul unei mentalitati induse tot de televizor, al unor stereotipii de genul: “Daca relatia nu merge, ne despartim civilizat si ne refacem fiecare viata”.

Exista o multime de aspecte privind forta disolutiva pe care televiziunea, ca experienta prin excelenta nihilista, o are asupra familiei. Aceasta preia copilul sau omul matur de la nivelul mentalitatii pe care o are, pentru ca printr-o succesiune de pasi, printr-o serie de metode, argumente si justificari – constructia si manipularea situatiilor de viata, a contextelor, a replicilor si atitudinilor personajelor de pe micul ecran – sa-l conduca pe telespectator catre o mentalitate egocentrista, straina sau chiar polemica vietii de familie.

Familia fiind principalul dusman al societatii de consum, este normal ca aceasta, prin instrumentul ei principal – televiziunea – sa lupte impotriva familiei. Cine isi asuma riscurile de a detine un te-levizor in propria casa trebuie sa constientizeze toate cele prezentate anterior, caci depinde in primul rand de noi soarta acestui razboi.

Virgiliu Gheorghe

2 thoughts on “de pe meil culese (sarutmana Emilian) – jos televizorul!

  1. Strãlucit jurnalist ºi scriitor italian, Gad Lerner a fost unul dintre cei mai fervenþi susþinãtori ai cauzei romilor ºi românilor în plinã furie italianã. Nãscut la Beirut, pînã la treizeci de ani evreu apatrid, jurnalistul refuzã cu fermitate orice retoricã naþionalistã sau ºovinã ºi elogiazã în schimb “trãdarea” obîrºiilor naþionale, convins fiind cã fiinþa umanã este ºi rãmîne în esenþã hibridã, metisã. “Într-o Europã asaltatã – în politicã, fotbal sau religie – de periculoºi traficanþi de identitate, este minunat sã-þi poþi permite sã fii ºi sã rãmîi bastard, corciturã”. Cãci – crede Gad Lerner – orice abuz al identitãþii este nu numai infecund, dar naºte monºtri.

  2. Imediat în anii ’90, dupã ce euforia care a cuprins România scãpatã de dictaturã începuse sã se dilueze în nesfîrºite dispute pro ºi contra Iliescu, au început sã aparã nostalgicii. Nostalgici dupã un trecut fãrã scandal ºi fãrã alternativã ºi-au fãcut loc printre cîrcotaºii care gãseau vinã în orice. Într-un interviu acordat recent RFI, Jean Michel de Waele, profesor la Universitatea Liberã din Bruxelles, aminteºte cã una dintre “bolile României” e “de a pasa tot timpul responsabilitatea pentru ce nu merge. Ba e vina Uniunii Sovietice, ba a lui Ceauºescu, a trecutului… a ungurilor. În prezent, a elitelor politice sau a oligarhilor…, dar puþini dintre cetãþenii români ºi-au pus problema în mod real: ce ar trebui fãcut pentru a miºca lucrurile în propria societate?”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s