arakelian

lumea mea, si-a altora.

calul si pantera neagra

Leave a comment


Calul urca o panta grea. Panta grea de munte, deal abrupt, drum neamenajat, nu conteaza. E cal, nu ii pasa. Incapatanat, indaratnic, cu urechile plecate, cap-compas catre unde ii e chemarea. Ziceti-i cum vreti, capos, ambitios, calul stie incotro sa mearga. Si atat. Uita sa se uite in stanga dreapta – are picioare bune la mers intins, rezistente, dar adaptate la urcusuri…mai putin. Genunchii il ajuta cat pot, incep sa doara, de, si MamaCal si BunicaCal si BuniculCal se plangeau de dureri de genunchi, la batranete. Dar urca. Incet si sigur, contra ploii sau a primaverii, nu conteaza, tropaie usor cu potcoavele peste pietre, iarba, truchiuri de copac cazute. Urca.
La un moment dat simte pe cineva alaturi. O pantera neagra. Zvelta, lucitoare, arcuind umerii gratiosi si musculatura bine definita, privirea rece si sigura… calul ii arunca o privire, zambeste usor, si pasheshte inainte cu un icnet – a mai urcat o treapta.
-buna ziua MadamCal
-buna buna, MissPantera, si se uita la soarele abia ivit pe cerul cu cativa nori prea putin amenintsatori. Da, va fi o zi buna
-incotro?
-Sus
-nu ti-e greu cu desaga aia? si picioarele astea prea lungi pt urcat?
-MissPantera…ce sa zic. Ca m-ash plange inutil. Ce mi-e dat de la Dumnezeu – asta folosesc. Dar uite ca aproape am ajuns.
Pantera, zvelta, din cateva zvacnituri sare si e la final. Si calul ajunge, mai greu, asudat, cu un zambet larg isi infinge coltii intr-o floarea soarelui de la marginea drumului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s