Spun nu vaccinurilor

Nu sunt de acord cu ele excesiv. Si asta mi se pare ca se intampla in tara noastra – si nu numai.

De ce?

Ma uitam pe niste statistici: principalele boli grave, care duc la spitalizari costisitoare si deces nu se datoreaza bolilor copilariei. . Ci bolilor de aparat circulator, inima, ficat, stomac, rinichi, pancreas, plamani. Toate pot fi prevenite, sau macar ameliorate evolutia lor printr-o igiena a vietii si alimentatiei corespunzatoare.
Din pacate in Ro se acorda fonduri mai mari vaccinarii decat o explicatie si o sustinere a alimentatiei naturale, a miscarii, a sportului.
Se prefera importarea vaccinului anti-cancer de col uterin decat pt o consulatie anuala de calitate ginecologica (si o analiza PAP);
Faceam un calcul: schema de vaccin anti cancer de col uterin costa cam 150 euro. Si trebuie rapel, deci x 3. SI tre repetata doza Si este exclusivist: se aplica doar fetitelor de 12 ani – mai tarziu eficacitatea lui scade. Si nu acopera decat 70-80% din trunchiul de virus care ar putea cauza cancerul. Pe langa asta, mai sunt si alti factori care pot duce la cancer – care nu sunt de natura virala si deci nu pot fi vaccinati.
Un test PAP anual (care detecteaza din timp evolutia celulara si nu numai infectioasa, ci pe toate caile) costa 10 euro. Si se poate aplica la TOATE femeile , indiferent de varsta. Un calcul sumar: cei 150 euro x 3 dati dintr-un foc din banii statului catre o firma importatoare (a caror actionari nu pot sa speculez cine sunt dar ash vrea) , s-ar putea cheltui in muulti ani, treptat.
Si efectul s-ar vedea imediat, in 1-2 ani, cand rata de internari – de cazuri grave ar scadea. Pt ca ar avea acces TOARE femeile, mai ales cele de dupa 30-40 ani, unde boala are rata de incidenta mai mare.

Un alt argument: vaccinul antigripal importat. Pt pers. cu risc crescut, gen batrani, cupii cu imunitate la pamant, este eficient un vaccin antigripal. Dar unul ropmanesc, facut pe trunchiul de virusi prezenti la noi, care fac ravagii, internari aici, local. NU cei din Burkina Faso, ala nu ma intereseaza, ca nu ma duc acolo si nici aia nu vin la noi ca nu au de ce.

Un alt argument: vaccinul anti TBC. Avem f. multe cazuri in Ro- suntem fruntasi in Europa. O boala care se transmite la fel ca gripa: prin stranut, prin vorbit, prin contact uman. Iar tratamentul este f. costisitor, necesita o schema de antibiotice scumpa, pe parcursul a multor luni, izolare , recuperare, chiar invaliditate.
Desi e o campanie de vaccinari, cazurile nu scad, chiar au crescut in ultimii ani. Nu e suficient de eficient? Da rateuri? trebuie repetat periodic? Mai periodic decat se repeta acum ? Sunt niste intrebari la care un raspuns clar nu exista. Din contra, multe dileme. Daca asta se intampla la un vaccin care este folosit de mai mult de 50 de ani, multumesc, dar eu nu o sa fac vaccinuri aparute in ultimii 5 ani.

Edit intarliat. Ca am starnit furtuna.
Deci: Nu sunt convinsa ca vaccinurile sunt inofensvie pe termen lung, dar ce-i sigur si vizibil e ca vaccinurile apara pe termen scurt si mijlociu. Eu, personal, nu aleg pt vaccinuri de gripa si hepatita. Inca nu este dovedit dar se banuieste ca vaccinurile pot fi o cauza a autismului. Dar cine sa controleze acest lucru ? Industria farmaceutica? Imi vine sa rad….Ceea ce stiu sigur e ca daca copilul nu este sanatos sau are constitutie slaba poarta riscul sa fie nenorocit pe viata de la un vaccin. Eu am considerat ca neavand contact cu exteriorul (gradi, cresa sau alti copii) ne permitem luxul mai intai sa crestem, sa luam putere si dupa aceea sa ne “batem”cu vaccinurile.

free hugs

June ne invita la free hugs.

Lume Buna isi propune sa realizeze proiectul Imbratisari Gratuite in data de 20 mai 2009 alaturi de alte ONG-uri, grupuri de initiativa si voluntari in peste 100 de orase din Romania…mai exact 111 orase

Ce facem copii, noi stam deoparte? Putem sa stam deoparte?

Schimbarea incepe cu noi!

Stradivarius in Victoriei

http://www.romanialibera.ro/a151515/experiment-rl-concert-stradivarius-la-statia-de-metrou-piata-victoriei-video.html

Romanii sunt mai sesibili! Alexandru Tomescu a fost mai apreciat decat Joshua Bell – Joshua Bell nu a strans decat 32$ iar Tomescu 328 RON

citate frumoase

Inainte de toate este important sa ne simtim acasa in noi insine

intr-o buna zi oamenii vor fi suficient de fericiti ca sa nu ii mai imite pe altii

De ce oamenii la tara merg uitandu-se la cer si cei de la oras merg uitandu-se in pamant?

Acum 20 de ani

mi-am adus aminte ceva: cand eram mica, la dorohoi, si faceam baie in cada (dada, mai era si apa calda din cand in cand) si ma jucam cu dushul, care nu functiona, dar asta e alta treaba, dar io ii ziceam telefon si te sunam mereu
Acu, problema mea e: Laura, tu de ce nu imi raspundeai?????

fobii

Cand nu aveti ce face, va rog studiati lista si ziceti si mie cate din fobiile alea le aveti.

colegul se pisa pe capac?

deci nasol moment. Solutiile sunt dificile, amuzante….
Acum ceva ani, la o firma unde buda era bisexuata (adica si fete, si baieti – la un loc), si eram mai multi baieti decat fete, se intamplau accidente, si des, gaseam colacul pishat.
Unul din baieti, cu mult bun simt, a dat mail la toata firma:
“tzintashul care uita sa ridice capacul …” etc etc

Am mai gasit o solutie!:
- scris mare un anunt, lipit deasupra budei, si care suna cam asa: ” Stimati colegi, va rog sa incercati sa nimeriti spatiul din interiorul colacului.Daca nu nimeriti o gaura asa de mare, ma intreb cum le nimeriti pe altele mai mici..”

Si tot in gama asta, era o gluma buna, a la radio Erevan:
Ascultatorul: -”se pot lua boli transmisibile sexual de pe capacul de WC”?
Radio-e adevarat ca se pot lua astfel de boli, dar numai daca te asezi in poala celui care sta deja pe capacul de WC.
(Ca d-aia le zice transmisibile sexual: tre’ sa faci sex ca sa te molipsesti de ele. )

teorie

Nu exista cupil obraznic
Doar parinti depashitsi de situatie

Unde si cand incepe sentimentul de vinovatie

Vinovatia este o stare mult mai raspandita decat pare la prima vedere. Relatia cu valorile morale este importanta si se concretizeaza in multe stari psihologice care au un impact major asupra cuplului. Unde si cand incepe vinovatia?

Vinovatia este un sentiment vechi si bine cunoscut copilului. Parintii au deseori tendinta de a accentua acest sentiment. Copilul intelege de multe ori ca a gresit iar sentimentul greselii este deseori raportat la o valoare in sine, la o valoare impusa ca principiu. Acest sentiment este de multe ori exagerat. A gresi inseamna pentru copil sa nu mai fie iubit ceea ce presupune implicit ca nu mai este dorit de mama sau de tata. Cultivarea sentimentului de vinovatie este o ocupatie preferata a parintilor care are repercusiuni si asupra viitorului.

O vina de multe ori intalnita este cea resimtita de copil atunci cand parintii sai se cearta sau se despart. Copilul resimte in lumea sa imaginea ca mama sau tata a plecat de acasa din cauza lui. Nimeni nu-i explica de cele mai multe ori ceea ce se petrece astfel incat, in absenta unei explicatii logice, coerente, simple copilul isi creeaza propriul scenariu in care rolul sau este esential si central. Scenariul sau are multa imaginatie si este resimtit in lumea imaginara. Din acel moment copilul incepe sa se culpabilizeze si implicit sa se pedepseasca pentru acest lucru. Adolescenta care devine preocupata de modul in care arata si care sub acest pretext ajunge sa se chinuie sa slabeasca in contextul in care parintii se despart poate sa aiba la baza acest sentiment de vinovatie. Anorexia este o consecinta simpla a acestui fapt si o forma de autopedepsire inconstienta in numele unui ideal de frumusete care joaca un rol secundar in imaginatia sa. Cu toate acestea ea se ataseaza de acest ideal astfel incat nimic din ceea ce este afectiv nu mai este vazut nici de ea, nici de cei din jur. Evident vinovatia este doar o parte a paharului in acest simptom al anorexiei.

Faptul de a gresi este un fapt implicit in viata noastra. Nu intotdeauna ne reusesc lucrurile pe care ni le-am propus. Atunci cand te desparti de cineva din cauza ta sau a lui, probabilitatea de a simti vinovatie este foarte ridicata. Te poti simti vinovata ca esti femeie pentru ca ai fi preferat sa fii baiat. Te poti simti vinovata pentru faptul de a te fi nascut. Te poti simti vinovata pentru ca al tau copil nu a reusit sa treaca clasa sau sa obtina premiiul I la invatatura.

Cum simti vinovatia? In principiu pleci de la ruminatii indelungi privind evenimentul. In principiu in planul gandirii tale se insinueaza gandul: “Daca as fi facut altfel, lucrurile ar fi evoluat altfel”.

Vinovatia este o stare la nivel imaginar. Ea nu are legatura de cele mai multe ori cu partenerul real. Esti vinovata pentru ca acesta a simtit ceva pentru o alta persoana. Esti vinovata pentru ca lumea nu este dreapta. Gandeste-te ca esti la serviciu, seful tau vine suparat. Uneori te intrebi daca din cauza ta se intampla lucrul acesta? Mergi acasa la parinti, intri pe usa si constati ca cei de acolo sunt necajiti. Printre altele te preocupa ceea ce simt ei si iti trece tangent prin minte ca s-ar putea sa fie din cauza ta. Desi toata ratiunea iti spune ca nimic nu are legatura cu tine, undeva, in tine pluteste acest sentiment al contributiei tale la supararea lor. Cand vii acasa si vezi ca sotul este necajit, te intrebi daca nu din cauza ta. Toate acestea nu sunt ganduri focalizate, nu sunt logice si nu par a tine de ceea ce gandesti tu, de lumea reala, de partenerul tau real ci de obiectul intern, de ceea ce este in tine. Este un mecanism mai greu vizibil dar care functioneaza in tine.

Cand vinovatia ajunge in campul constient se produce o stare de cadere, de prabusire, de ruminatie indelungata. Un alt motiv pentru care simti vinovatie este ca ai simtit si gandit despre partenerul tau ca este rau, ca se supara pe tine, ca este necajit sau pierdut. Faptul ca ai putut concepe un partener rau asa cum ai conceput un parinte rau sau un copil rau te poate face sa simti vinovatie. Este ca si cum tu ai avea obligatia sa-ti placa tot ceea ce are legatura cu partenerul tau, cu lumea ta.

Vinovatia ca stare este latenta in tine de cele mai multe ori. Cand devine manifesta ea cauta o formula de manifestare prin care sa existe si sa functioneze. Ideatia suicidara este o forma de manifestare a acestei vinovatii. Vinovatia este prezenta si in depresii, in momentele esecurilor.

Uneori vinovatia nu este adusa in plan constient. Un scenariu posibil al acestei situatii este o viata plina de esecuri, in care nimic nu pare a iesi, in care deciziile pe care le iei te determina sa accepti variante negative. Ca si cum cand ai vrea sa faci ceva acest ceva nu iti reuseste. Mereu vei avea ghinion iar aceasta permanenta nesansa este forma pedepsei pe care o merita cel ce este vinovat. A cadea examenele, a provoca intr-un joc pervers pe celalalt pentru a te abandona si parasi sunt mecanisme cu o frecventa mai mare decat pare in aceasta lume a cuplurilor. De multe ori vinovatia isi arata si ea coltii si genereaza acest sentimente puternice dar in care protagonista sau protagonistul sfarsesc singuri.

Evident exista si situatii in care vinovatia tine de realitate. Ai gresit atunci cand ti-ai asumat acest partener, ai facut erori la serviciu, ai incercat sa faci niste lucruri si nu ti-a reusit. Ai promis ca ajungi la ora fixa la acea intalnire importanta si nu ai ajuns. Indiferent de motiv, ai ales o varianta si ea nu s-a realizat. Ce se poate spune? Reactia obisnuita este de a-ti cere iertare. Iertarea este un concept destul de vag. A cere iertare consta in a omite replicile inerente vinovatiei. Iertarea este o forma de evitare a logicii – am gresit dar iti solicit sa nu iei in seama acest lucru. Asta inseamna ca tu poti gresi si in continuare deoarece din moment ce exista iertare nimic nu o poate justifica.

In mod normal greselile au rolul de a activa experienta vinovatiei. Ceea ce asteapta cei mai multi oameni atunci cand gresesc este sa suporte consecintele deoarece structura lor psihologica este de asemenea natura. De multe ori vinovatiile sunt compensate de stari de tensiune, de ruminatii. Existenta unei consecinte, a unei pedepse, reduce impactul afectiv al acestei stari de vinovatie – ai gresit, ai absolvit greseala prin pedeapsa, acum poti merge inainte cu o experienta in plus.

A accepta greseala si iertarea celuilalt este de multe ori un deserviciu pe care oamenii il fac frecvent in relatiile cu persoanele apropiate. Sentimentul pedepsei este similar si cu sentimentul apartenentei la o structura. Prin vinovatie se instituie autoritatea. Autoritatea pedepseste. Autoritatea ofera stabilitate emotionala, ofera un reper care imi permite sa ma integrez intr-o structura, intr-o societate.

Impactul religios este in mare parte bazat pe aceasta autoritate conferita de divinitate, sacerdotilor care au capacitatea de a impune pedepse pentru greseli. Implicit, sentimentul credinciosului este mult diminuat iar ruminatiile privind pedepsele sunt inerente. Asocierea pedepsei cu sentimentul greselii si al vinovatiei este important si, sta la baza structurii sociale. Absenta sentimentului vinovatiei este la fel de periculos ca si exagerarea ei. A nu simti ca gresesti, a nu accepta greseala este o atitudine fireasca pentru sociopat, valoarea nu exista pentru ca el simte orice.

A nu avea sentimentul greselii si al vinovatiei presupune ca orice pulsiune a ta devine realitate. Vinovatia asigura existenta civilizatiei intr-o masura mai mare sau mai mica si, este una din temeliile sale. Legea, biserica, armata isi bazeaza existenta pe aceste sentimente. Fara ele, niciuna dintre acestea nu ar mai putea sa existe. Daca militarii nu ar avea un cod prin care sa li se permita raportarea la un cod, armata nu ar mai putea sa fie functionala.

Sentimentul greselii este diferit de sentimentul de vinovatie. Greseala pare a fi fata de un cod existent, vinovatia este fata de un cod interior. Tu oare cum reactionezi in aceasta lume atunci cand lucrurile nu functioneaza asa cum iti doresti?

(preluat de pe www.eva.ro)

generatia din fata televizorului

Intodeauna mi-am exprimat parerea: viata incepe cand inchizi televizorul. Televizorul distruge omul din fata lui.
Stateam ieri de vorba cu o prietena veche si draga, si incercam sa imi dau seama, ce se intampla anormal la generatia mai tanara? Nu, nu sunt baba, dintre prietenii mei (ash putea zice toti prietenii mei) au o viata pe care o apreciez: iesit, plimbari, cultura, cetit, etc. Si totusi, cei mai mici ca noi (si ce e grav, si multi mai in varsta) stau non stop cu televizorul deschis, si se ghideaza dupa el. Isi fac un scop in sine sa cumpere parfumul lui Paris Hilton, au ca model pe Beeexxx am zis ca nu ii mai pronunt numele, solutia salvatoare pt problemele lor – produsele din reclame, filmele sunt un model, asteapta ca spitalele sa fie ca la tv etc.

Analizand ce am avut in urma, pot sa zic cu mare drag: prieteni. Iar pe acestia nu ii faci in fata tv-ului, ci iesind, julindu-te, alergand, certandu-te. Intradevar, si oamenii mari sunt acum mult mai stresati, si nu lasa copiii sa iasa, sa umble, fie ca nu au incredere in copil, dar cel mai adesea vin cu replica “uite cate nenorociri se intampla la tv, daca…” . Protejand EXCESIV copilul, nu il ajuti. Il distrugi. Se creeaza o generatie care nu are valoarea omului, comunicarii, sufletului, o generatie seaca.

Din pacate, efectele astea sunt destul de vizibile. In occident, unde tv-ul & shopingul si-au facut efectele nefaste si la generatii mai mari. Ar trebui sa invatam de la ei- dar suntem in stare? o prostie imediat o acceptam… un lucru de esenta- mult mai greu. Si ei au problemele lor, cu integrarea in comunitate, cu itneractiunea interumana, comunicare, religie, ura rasiala, neaaceptarea oamenilor cu dizabilitati etc., probleme care au aparut si la noi.

O solutie- in scolile americane mai nou s-au introdus materii la alegere, de indemanare: bucatarie, bricolage, croitorie, etc. Unii copii fiind captati de mici indemanari. Chiar daca mai tarziu ajung sa faca altceva, legatura cu lucrul creat cu miinile proprii, si nu cumparat, da o alta valoare, o prespectiva a lui, a esentei lui.
Poate asha, si copiii vor invata sa aprecieze pe cel de langa pt ce e in stare sa faca. Nu pt ce are, ci pt cat lupta pt un vis, pt un hobby, pt cata pasiune pun in realizarea micului din viata noastra care ne face mai buni, mai frumosi, mai senini.